nedumerire

nu ar fi mai bine ca in loc sa avem unii de la altii asteptari mari si sa investim incredere unii in altii sa investim incredere in primul rand in noi si sa avem asteptari in primul rand de la noi? sa corectam la noi cusururile pe care le-am intalnit si la altii si nu ne-au placut, sa devenim noi insine persoane mai bune si sa incetam sa incercam sa ii schimbam pe ceilalti. pentru ca avem control doar asupra noastra, asa ar fi normal.si corect. daca fiecare ar incerca sa devina opusul a ceea ce nu si-ar dori sa ajunga, daca fiecare ar incerca pe sine sa se schimbe in bine, atunci nu ne-am mai lovi de atatea probleme care apar intre noi. nu ar mai fi nevoie sa dam vina pe cineva ca ne-a schimbat. sau ca ne-a facut sa suferim. daca fiecare s-ar ocupa de sine si ar inceta sa ridice mingea la fileu celorlalti, nu ar mai risca atatea dezamagiri.

we don't need a magic wand to peform the miracles. we got ourselves

2

Îi priveam degetele de la picioare care ieseau de sub plapuma prea scurtă şi prea albastră. Aveam chef să fumez, dar eram încă dezbrăcată şi îmi era lene să îmi caut hainele pe sub pat aşa că m-am înfăşurat din nou pe sub braţele lui, am tot mormait Şerbaan, Şerbaan, dar nimic, mortii ma-sii sper să se trezească odată, mă plictiseam de moarte în camera aia prea rece şi prea luminoasă. Şerbaan, hai trezeşte-te, hai la plimbare, hai sa fumăm.

M-am ridicat până la urmă nervoasă, m-am dus să mă spăl pe dinţi, gândindu-mă de ce naiba mai stau cu un tip care doarme tot timpul, care când nu doarme mănâncă şi când nu mănâncă se uită pe tavan. Mai erau doi biscuiţi pe masă şi nişte lapte mi-am aprins ţigara şi atunci a apărut în uşă. Bine, baby, că mă trezeşti cu noaptea în cap. M-am gândit dobitocule, abia aştept să plec de aici, cică baby, drept cine mă iei, retardatule, dar i-am zâmbit scurt şi l-am îmbrăţişat Măi Şerban, da’ mare putoare mai esti. A început să râdă, aşa făcea tot timpul.Da bine că eşti tu mai brează.

I-am suflat fumul în ochi cu ciudă. Dacă mă întrebi ce îmi plăcea la Şerban, o să zâmbeşti. Îmi placea ca ştia că e fraier şi nu îi era ruşine cu asta. E şi asta o realizare, nu?

">Cred că era destul de devreme. Îmi place să dorm mult, ştii dimineţile alea lungi şi albe, încheiate cu cacao cu lapte şi pâine cu marmeladă, lenevit între cearşafuri...tot tacâmul. Dar Dana. Ce să mai zic...uneori am chef să îi trag o pereche de pălmi şi un şut în fund. Tot se foia, se învârtea, mă făceam că n-o aud, sperând să înceteze, să adoarmă naibii la loc, dar dracu ăsta nu se astâmpăra. Demoiselle Dana, manichiuristă şi coafeză fără cliente, ce îşi omoară timpul plimbându-se pe Kiseleff în cămaşă de noapte – nu ştiu de ce se îmbracă aşa, în rochiile alea de mătusă- fumându-şi creierii prin baruri de motociclişti sau destrămând căsnicii, după caz.

Când mi-a suflat fumul în ochi am vrut să îi imping ţigara pe gâtlej, dar mi-am amintit de ce o iubeam, pentru că era mică şi afurisită, ştii genul ăla, pui de viperă...nu te puteai abţine să nu o iei în braţe pe nevrozată, era în felul ei irezistibilă...bine, asta până a fugit cu ăla...

de craciun, cu dragoste

ce sa va spun? sper sa va intalniti cu mos craciun si asta sa nu fie nici din cauza a prea multor pahare de vin/bere/tuica/vodca sau ce se mai bea cu pofta la orice ocazie sau mai rau, din cauza fumurilor de hasis. sa ne pastram sarbatorile astea cu zambetul pe buze si mintea limpede, ca cine stie ce se va intampla la anul. sa ne pastram fortele si pofta de baut pentru zile negre.

si ascultati colinde. eu tocmai am ascultat cateva de pe albumul we wish you a metal xmas and a headbanging new year si m-am binedispus.

si mancati dulciuri, daca tot sunt din belsug. si sarmale, cozonac si tot ce va place.

si luati-i in brate pe cei dragi. merita.

ps: eu vreau ca mosul sa ma scape de obsesia ca pisicile mele sunt turbate:D

1

eram in camera aia mare si alba de care ti-am mai povestit. imi placea apartamentul ei, era foarte şic, daca intelegi ce vrei sa zic...totusi, ma cunosti prea bine, nu ma simteam in largul meu, mai ales ca era acolo si Teo si Larisa si Lola cum le-o fi chemand...stateau toti la masuta chinezeasca si fumau, era un fum gros si parfumat, iar eu nu aveam chef sa le ascult povestile de adormit amantii. am luat-o de mana si am tras-o intr-un colt, am impins-o in debara si am inceput sa o sarut, i-am dat bluza jos, ea m-a muscat de obraz si a inceput sa sopteasca ca nu ma mai vrea, dar i-am pus mana la gura fiindca stiam ca astea sunt doar texte, textele ei idioate, ma obisnuisem, era rosie la fata, cu parul despletit, m-a tras spre ea, am cazut amandoi peste haine si maturi si detergenti, era o imbratisare din aia jumatate salbatica, jumatate tandra, parea speriata, dar totusi s-a urcat pe mine, rugandu-ma sa tac, sa nu ii mai zic ca o iubesc, ca nu-i pasa, ca o doare in cot de toata iubirea din lume, ca are chef doar sa o duca intr-o betie si curvarie continua. atunci mi-am dat seama ca e destul de afumata si ca ar fi cazul sa o las balta, daca nu voiam a doua zi sa imi scoata ochii si stii cat de mult ma enerveaza complicatiile, papusa asta poate fi atat de enervanta cand e treaza, e prea plina de energie, ca iepurasii aia din reclama Duracell, dar ce mai puteam sa fac acum ca ajunsese sa imi molfaie lobul urechii cu pasiune? Am mintit-o ca trebuie sa ma duc pana la baie, iar cand m-am intors statea bosumflata in bratele lui Teo, el se uita urat la mine si am zis ca plec, mai stai un pic a zis ea, sa mai bem un pahar, doua, dar sincer sa fiu nu aveam chef sa ajung beat acasa, taica-meu era in schimbul doi si riscam sa ma intalnesc cu el, asa ca mi-am luat haina, te-am pupat roscatico, ne mai vedem noi, ea a tipat sa o sun, ce pacat ca nu mai am credit, m-am gandit eu, in timp ce trageam clanta cleioasa.

do you believe in magic?

"I believe if there's any kind of God it wouldn't be in any of us, not you or me but just this little space in between. If there's any kind of magic in this world it must be in the attempt of understanding someone, sharing something. I know, it's almost impossible to succeed but who cares really? The answer must be in the attempt. " (Before Sunrise)

da, dar momentele respective nu se prelungesc spre totdeauna. magia exista, se manifesta in vietile fiecaruia. mai rar, mai des, mai subtil sau foarte evident. problema e cat suntem de curajosi sa incercam sa o prelungim si cat suntem de puternici sa trecem peste momentul in care ea dispare, cat de rabdatori suntem ca sa o asteptam din nou si cat de nebuni suntem sa o cream chiar noi.

trebuie doar sa incerci. intr-o zi o sa iti reuseasca.

would you mind joining us in our idiot comedy?

astazi dupa ce am scapat de ultimele doua examene ante-vacanta m-am gandit sa imi ard ultimii bani pe niscaiva cumparaturi pentru sufletelul meu amarat si stomacul nu chiar asa de amarat al parintilor mei. asa ca am mers cu lore in mall sa cumparam cookies si cadouri. de fiecare data cand ies in oras cu vreo prietena de a mea si in special cu ea orele respective par decupate din filmele cu prosti. aratam ca doua marmote aterizate in mijlocul unei multimi de prostovani si ne comportam si noi ca atare, sa nu ne lasam mai prejos. detaliile sunt de prisos, am ras noi destul, nu mai vreau sa radeti si voi. era sa ne calce si masina la sfarsit, asta de happy ending asa. am ajuns mai obosita acasa decat dupa o noapte in janis si asta ma pune pe ganduri. imbatranim domle', imbatranim ori e clujul prea stresant pentru nervii si muschii deja uzati?

acum stau si privesc cum se dezgheata frigiderul. cred ca o sa ii ia vreo 3 zile, fiindca in congelator e un bloc de gheata cat o ladita de inghetata. daca ma lasa fetele maine cu el asa, am pus-o fiindca nu am de gand sa stau sa pazesc cum se topeste icebergul.

revenind la viata mea ce seamana cu o comedie, imi pare rau ca nu notez toate fazele care mi se intampla in fiecare zi intr-un caiet. cred ca as umple o gramada si as avea cu ce sa imi distrez nepotii in pauzele de la desenele animate.

there's a weakness in my faith

I'm a war of head versus heart
And it's always this way
My head is weak, my heart always speaks
Before I know what it will say

nu inteleg mecanismul care ne impinge spre ce nu ar trebui sa mergem, spre ce ar trebui sa evitam. poate ca intr-adevar avem o inima si nu suntem numai substante si secretii. probabil nu suntem doar oxitocina si adrenalina, estrogen si testosteron. probabil nu suntem doar carne si muschi. sau probabil ne placem sa cochetam cu imposibilul pentru ca e tentant sa mergi pe marginea prapastiei. eu intotdeauna m-am bazat pe intuitie. de multe ori, am castigat.alteori m-am dat cu capul de pereti. nu pot sa imi ascult creierul decat in chestiuni care il implica strict. cand intra si ceva sentimente/temeri/sperante la mijloc e bai mare. pentru ca intotdeauna cineva iese ranit din toata povestea. si macar de-ar fi vorba numai de mine. eu ma refac repede, am un sistem de aparare bine pus la punct. dar am ranit de-a lungul vremii persoane care nu meritau asta si care aveau un sistem de aparare mai slab. si in seara asta ma mustra constiinta pentru ei. e ca un cerc vicios: suntem raniti de cineva si dupa aia ranim la randul nostru, dar pe altcineva si tot asa. si cu cat se intampla ca cineva sa fie mai dragut cu mine, cu atata il ranesc mai rau. si la randul meu patesc acest lucru. si cand ma doare pe mine, inteleg cat i-a durut pe ei.

ar trebui sa devenim rai? ar trebui sa nu ne mai pese? ar trebui sa construim bariere intre noi? ar trebui sa iertam?


are dreptate miss happy indiferenta doare cel mai tare.

nu pot sa ma inteleg. nu stiu ce vreau, nu stiu pentru ce sa lupt. nu inteleg ce e in sufletul nimanui, nu pot sa inteleg iubirea, ura. nu pot sa inteleg nepasarea mai ales.

totusi cineva avea la status "eu stiu, fericirea nu doarme".

mai exista nice guys?

♥To every guy that said, "You're beautiful"

♥To every guy that was never too busy to drive across town to see her

♥To every guy that said he would die for her.

♥To every guy that really would.

♥To every guy that did what she wanted to die for

♥To every guy that she cried in front of...

♥To every guy that holds hands with her.

♥To every guy that kisses her with meaning..

♥To every guy that hugs her when she's sad.

♥To every guy that hugs her for no reason at all.

♥To every guy who would give their jacket up for her.

♥To every guy that calls to make sure she got home safe.

♥To every guy that would sit and wait for her for hours just to
see her for ten minutes

♥To every guy that would give his seat up...

♥To every guy that reassured her that she was beautiful no matter what.

♥To every guy who told his secrets to her.

♥To every guy that showed how much he cared through every word and every breath.

♥To every guy that thought maybe this could be the one.

♥To every guy that believed in her dreams.

♥To every guy that never laughed at her when she told him her dreams.

♥To every guy that walked her to her car and opened the door

♥To every guy that gave his heart.

♥To every guy who prays that she is happy even if you are not with her.

am gasit chestia asta draguta intr-un jurnal pe deviantart. prima data m-am intrebat daca exista astfel de baieti, apoi mi-am dat seama ca de fapt, sunt prea putine fete care sa aprecieze lucrurile astea. cream principii, idei si modele de comportament dupa propriul nostru fel de a fi. traim intr-o lume cinica, fiindca chiar noi insine suntem cinici. oamenii de treaba sunt din ce in ce mai rari, prin urmare foarte pretiosi.

say cheese

azi am avut o stare ciudata, dar placuta. am chef sa rad, am chef de ironii si mistouri, am chef sa fac orice in afara de a ma apuca sa citesc din argumentarea lui Marga.

cred ca constientizez ca la naiba, sunt ultimele zile la cluj pana in octombrie. iubesc clujul si iubesc clujenii si o sa imi fie dor de toate marmotele si marmotii. in final, i fucked their brains out uneori, deci sunt sigura ca o sa imi duca lipsa. macar o vreme.

am chef sa stau cu voi, sa va iau in brate cat mai pot. dar e tampita de vacanta si toata lumea pleaca mai repede, altii au joburi solicitante:)) si putin timp pntru mine. da eu va iubesc oricum, pe toti cei care mi-ati facut viata in cluj mai frumoasa si mai nebuna, era tot ce aveam nevoie, cand ma intorc o luam de la capat...

anyway, it's not that bad...

pentru ca desi am crezut ca am pus-o la examenele de vineri, s-a dovedit ca pana la urma m-am subestimat si pe mine si pe profa. si desi am crezut ca racesc din nou, ceea ce s-a si intamplat, se pare totusi ca imi trece. si desi am crezut ca o sa mor de tristete la un moment dat, mi-am dat seama ca nu pot, pentru ca cine ma cunoaste stie ca sunt mult prea vesela ca sa fiu vreodata trista mai mult de o jumatate de ora. si desi am crezut ca viata e formata din alegeri, pana la urma se intampla ca alegerile sa te aleaga. in plus, nimeni nu te zoreste sa iei o decizie, mai ales cand situatiile sunt dubase si implica complicatii.

la urma urmei am identificat momentele in care ma simt vulnerabila si paradoxal, nu au legatura neaparat cu situatiile de corazon. au legatura cu un examen ratat, cu o durere in gat, cu taskuri de rezolvat in prea putin timp, cand e de umblat urgent dupa ceva. in momentul ala imi simt slabiciunile si incerc sa imi regasesc puterea in altcineva, dar asta e o mare greseala, pentru ca atunci cand imi revine stima de sine actionez din nou egoist cum imi sta in obicei, si iar iese cineva sifonat din toata treaba asta. iar atunci imi amintesc de piesa lui chilian:

"puterea asta trebuie s-o ai tu, e pentru tine trebuie s-o dai, s-o dai tu"

self assigned penance

"ti-a trebuit sa pleci si uite..."
cam asta a urlat toata ziua de azi partea rautacioasa din mine. a fost ca un tipat permanent, completand de minune ziua si asa foarte cacacioasa.

dupa patru ore de somn (cu indulgenta) am poposit la facultate dis-de-dimineata si am parasit-o la 6 seara cu creierul tandari, cu nervii la doi metri sub pamant si cu gatul inflamat. totul a inceput inainte de 8 cand tonomatul a refuzat sa imi dea cafeaua mult visata. iar dupa aceea, momentele de rahat s-au tinut lant, culminand cu examenul. dat la "botul calului", ca altfel nu am cum sa ma exprim. da, mi-a trebuit sa plec si acum cei care plecam suportam consecintele, de parca am avea vreo vina. dam sesiunea mai repede, in conditii jalnice, examenele sunt toate incalecate acum inainte de sarbatori, intre doua cursuri si in timpul unui seminar. dar nu vreau sa ma mai lamentez, la urma urmei important e sa plec, dezordinea de aici e prea mare chiar si pentru gustul meu. vreau doar sa nu mai mai doara gatul, sa recuperez orele de somn pierdute (slabe sanse) si sa incerc sa fiu dezinteresata, pentru ca se poarta asta la noi in universitate.

e foarte greu sa vezi cum un sistem in care ai crezut reuseste sa te dezamageasca atat de mult. dar probabil asa trebuia sa se intample, ca sa inteleg ca locul meu nu e acolo pentru mai mult de trei ani de zile. ca trebuie sa gasesc ceva care sa se muleze mai bine pe dorintele si planurile mele. principiul meu e ca atunci cand ceri mult si exista exigenta mare, trebuie inainte sa fi si dat si impartasit cu varf si indesat, pentru ca pretentiile sa aiba o justificare. se pare ca lucrurile nu stau chiar asa. totusi, se putea si mai rau avand in vedere ce am auzit de la studenti din alte orase, cu precadere din capitala. macar aici nu se practica spaga, cel putin la sectia noastra. pana la urma, peste tot invatamantul se afla in impas, iar rotitele nu mai functioneaza de demult cum ar trebui.

iar rotitele din capul meu au luat-o razna. sunt prea multe decizii de luat de toate felurile, incat nu mai pot gandi limpede. e ca un fel de avalansa: toate au venit peste mine in acelasi moment si ma simt dezorientata pt ca as vrea ca macar ceva sa mearga bine.

un altfel de colind

"n-a scris nimeni un colind pentru copiii fara copilarie,
pentru inimi rupte in confetti, sau rupte in doua,
pentru obrazul nemangaiat, pentru zilele negre
si pt cei care au servit in viata mea lumina,
nu s-a scris un colind pentru milionarii in dragoste
un colind pt cei care tradeaza
dar si pt cei care au parinti dar traiesc toata viata orfani
nu scrie nimeni despre cei care in fata vietii ingenuncheaza?
un colind pentru cei care se sinucid de dor
pentru cei care n-au chei pt usa din fata
pentru elixirul ce sta de mii de ani in sangele fratilor
si daca ai fi singur pe pamant
ai timp
sa-ti aduni toate cuvintele
sau sa iesi din cuvant
mai e timp iarna asta sa-ti bata in suflet un clopot
sa-i scrii vietii tale un colind
macar unul "

Dania Parvu

macar de Craciunul asta ganditi-va de doua ori inainte sa alegeti un cadou, un sentiment, cine vreti sa va fie alaturi.

.

Il a le droit de poser ses mains sur ton corps,
Il a le droit de respirer ton odeur,
Il a même droit au regard qui le rend plus fort
Et moi la chaleur de ta voix dans le coeur


Il aime caresser ton visage quand tu t'endors
Et toi tu te permets de dire :"Encore !Encore!"
Je sais que ce qui ne tue pas nous rend plus fort
Mais moi, mais moi je suis déjà mort

don't look back in anger

suntem tentati tot timpul sa judecam si sa etichetam. sa aratam cu degetul si sa acuzam. sa luam decizii pe seama unor prejudecati. sa inchidem ochii in fata a ceea ce simtim, doar pentru ca realitatile ne socheaza.

fiecare se ghideaza dupa propriile idei si fiecare are sistemul propriu de valori. al cui e cel mai corect, asta nu o sa stim niciodata. pentru ca fiind diferite, nu le putem compara. si nu e corect sa ne comparam stilurile de viata, pentru ca ele se definesc in raport cu personalitatea noastra. si nimeni nu-i la fel.

putem sa fim furiosi. putem sa ne lasam orbiti.putem sa nu toleram, sa nu incercam sa intelegem ca probabil celalalt, desi actioneaza intr-un fel in care noi nu suntem de acord, doreste doar sa isi lumineze propria cale. putem sa fim rautaciosi, putem sa aruncam cu adjective dure.

putem insa sa facem un efort si sa acceptam. sa acceptam ca nimeni nu are dreptul sa judece, pentru ca toti facem greseli mai mult sau mai putin de neiertat. putem sa ne uitam in propria ograda si sa vedem ca la un moment dat nu am dat totul. ca am lasat sa se duca pe apa sambetei momente, persoane, oportunitati importante. putem sa fim senini si sa ne impacam cu noi insine, in primul rand. pentru ca razboiul se da in noi de cele mai multe ori, nu intre noi. si fiindca e greu sa ne acceptam greselile, dam vina pe altii. si fiindca e greu sa ne recunoastem slabiciunea, judecam pe cel de langa noi ca fiind slab.

incrancenarea si resentimentele nu l-au ajutat niciodata pe om sa relationeze nici cu el insusi, nici cu celalalt. suntem oameni si trebuie sa ne intelegem, pentru ca la urma urmei,impartim lumea asta si cu bune si cu rele, si la rau si la bine. sau cel putin asa ar trebui sa stea lucrurile.

pute treaba

nu inteleg ce si de ce actioneaza asa Rectoratul. de cand a inceput scoala, profesorii colaboratori de la mine de la facultate nu mai sunt platiti. din cauza asta am pierdut foarte multe cursuri iar acum situatia noastra scolara la materiile respective e incerta. problema este ca sectia noastra are profit de 135 % din taxe si profesorii nostri cel putin ar fi trebuit sa isi primeasca de demult salariile. insa fiindca catedrei LMA nu i-a fost permisa autonomia, tragem ponoasele celorlalte sectii de la Litere care nu aduc niciun profit. probleme insa se pare ca vin de la rectorat, care refuza cu incapatanare se pare sa analizeze situatia si sa gaseasca o solutie decenta.

si atunci cum sa nu imi doresc sa plec mai repede in franta?

do you play it as you planned it?

multa lume ma intreaba ce vreau sa fac in viitor.si cum ma pregatesc pentru ceea ce va fi. asa ca dragilor, hai sa va raspund:

deocamdata sunt tanara, nu depind de nimeni, pot sa dansez prin ploaie, sa culeg pietricele, sa numar nori, sa mananc capsuni, sa scuip samburi, sa fumez, sa plang, sa tip, sa rad, sa trag cu ochiul, sa merg cu ochii inchisi, sa visez cu ochii deschisi, sa injur, sa imi cer iertare, sa ajut, sa scot limba, sa mazgalesc, sa mangai, sa zgariu, sa oftez, sa gandesc.

am mai mult decat visuri, am obiective. am mai mult decat dorinte, am ambitii. am mai mult decat idei, am planuri.uneori ma opresc si urc in carusele care nu ma duc nicaieri, care ma invart pana ametesc. dar nu renunt niciodata, pentru ca imi place sa lupt pentru ceea ce imi propun, e probabil si singurul lucru la care ma pricep.

publicitatea dupa garfield

si nu garfield motanul:D

Bob Garfield e un critic si analist publicitar american, dar inainte de toate e un personaj foarte perspicace, sarcastic si bun observator al realitatii cotidiene. m-am indragostit la prima vedere de cartea sa cu/si despre reclame, geniale sau foarte proaste. m-a captivat mai mult decat un roman sau o fictiune. pur si simplu stilul in care scrie e cuceritor, iar domeniul publicitatii e foarte interesant de cunoscut si de inteles.

"Pe 2 iulie 1982 Larry Watters is pilota aparatul experimental Inspiration 1 la circa 5000 de m deasupra localitatii Long Beach(...)Modulul de comanda consta intr-un scaun de aluminiu de la o masina de tuns iarba(..)Treptat, a reusit sa coboare intr-un cartier din Long Beach, unde balonul s-a agatat intr-o linie de inalta tensiune , ceea ce a produs pane de curent de vreo 20 de minute in diferite parti ale orasului(..)<< A fost ceva ce trebuia sa fac>> a declarat el ziarului Los Angeles Times.
Nu, nu trebuia.Sa-ti pui viata in pericol riscand sa fii omorat de un scaun de masina de taiat iarba nu era ceva ce Walters trebuia sa faca neaparat. Insa Larry, la fel ca multe alte milioane de compatrioti americani, era prost.
Desigur ca prostia vine sub diverse forme: absenta judecatii, ca in cazul lui Larry, a intelectului, a cunostintelor, a intelegerii, a bunului simt. Sticlele de parfum nu poarta inscriptia nu aruncati pe foc
doar din exces de precautie. La fel si instructiunile adresate consumatorului aflate pe carucioarele pentru copii Atentie!Scoateti copilul inainte de pliere. Analele proceselor de raspundere civila pentru siguranta produselor reprezinta o sursa inepuizabila de marturii ale prostiei publicului utilizator."

"Apoi in cel de-al treilea spot, un alt viticultor de la Sutter Home lucra absorbit la calculator, in timp ce pe ecranul unui televizor din spatele lui apar ultimele stiri: Buna seara! Iata ultimele stiri. Luna a explodat. Mai multe despre aceasta poveste uluitoare mai tarziu, in jurnal. In domeniul medical acum, doi barbati au reusit sa-si schimbe intre ei capetele.Ei se simt bine si in acest moment se odihnesc. Si un localnic a fost atacat de veverite furioase. Va avertizam ca imaginile sunt socante"

prima curva-i politica

cand eram mica imi doream sa fiu politician.dupa ce am mai crescut, mi-am dat seama ca ar fi o idee proasta.fiindca sunt impotriva oricarui fel de prostitutie, fie ea si morala. chiar si din exterior e clara treaba, dar cand ajungi in interiorul unei organizatii ajungi sa vezi cat de tare pute pestele.multa risipa, mult zgomot pentru nimic si mai ales ambitia de a manipula.bani aruncati in stanga si in dreapta, totusi prost gestionati.pentru ca orice om lacom e si zgarcit, dar nu-si permite asta tot timpul.

totusi candidatul pe care l-a promovat "echipa" noastra parea un om de bine si avea un CV de invidiat.si fiindca viata de student e grea si taxiurile scumpe am facut-o si pe asta. pentru ca imi sta si bine cu fularul portocaliu si cu mana inghetata pe pliante. sa nu mai vorbesc de evangheliile impartite prin biserici.mi-am dat seama ca e nevoie de astfel de practici, pentru ca romanii inca nu au ajuns la stadiul de a alege responsabil si chiar si un candidat onest trebuie sa recurga la ele.scena politica te obliga la tot felul de tertipuri.si desi nu-s de aceeasi culoare politica si nu sunt de acord cu toate manevrele campaniei sale, eu l-as vota pe domnul respectiv. de ce? pentru ca e inteligent,iar asta mai rar.

5x2

cinq fois deux. asa se numeste filmul pe care tocmai l-am vazut.dar nu vreau sa vorbesc despre el, ci despre actrita din rolul principal. pe valeria bruni tedeschi am remarcat-o mai demult in le temps qui reste si in those who love me can take the train.. doua filme emotionante, superbe.abia de curand am aflat ca este sora carlei bruni si iubita lui louis garell,actorul meu preferat din generatia tanara si cel mai frumos barbat pe care l-am vazut vreodata (the dreamers, les amants reguliers). in timp ce el joaca cu multa nonsalanta si pasiune dusa pana la aroganta, prestatia ei e timida, la limita ipocriziei as zice, dar foarte eleganta si intr-un final cuceritoare. ce ma enerveaza e ca filmele in care joaca ei sunt mai greu de gasit, avand in vedere ca majoritatea sunt productii frantuzesti pe care slabe sanse sa le gasesti in retea.din fericire, exista centrul cultural francez de unde mai fac rost de ele. mai ales ca eu nu prea am rabdare sa ma uit la filme, dar nu o sa refuz niciodata un film de genul celor in care au jucat ei, fiindca merita tot timpul din lume.

le reve francais

in mai putin de doua luni, daca o sa fiu sanatoasa si nu ma calca vreo masina, o sa ajung la Perpignan.pt ca pt mine nu exista the american dream, ci le reve francais. sper sa nu regret ca am ales bursa asta.sper sa imi regasesc echilibrul acolo.pentru ca cele 5 luni nu imi ofera doar posibilitatea de a studia,de a ajunge intr-o tara unde am vrut intotdeauna sa locuiesc, ci si posibilitatea de a ma studia pe mine, de a regasi un drum.imi ofera distanta de tot ce e toxic aici, de tot ce ma lovesc.pentru ca uneori distantele rezolva probleme si lumineaza situatii.probabil abia acolo, departe, o sa ii inteleg mai bine pe ai mei, o sa mi se faca dor de prieteni, o sa se vindece juliturile de anul acesta. probabil acolo voi gasi raspunsuri la intrebarile care ma framanta, pentru ca acolo nu voi avea pe nimeni, doar pe mine.probabil ca e sansa de a face cunostinta cu mine in mediul cel mai propice.pentru ca fiecare avem nevoie de o perioada in care sa ne rupem de tot ceea ce ne era familiar, pentru a vedea cum e sa traiesti altfel.

lying ourselves

hai sa ne mintim.frumos sau urat. hai sa ne mintim ca nu ne mai pasa.ca ne place situatia. ca totul e minunat, ok, ca pasarelele canta si cerul e de un albastru mai senin decat seninul. hai sa trecem unul pe langa altul pe strada si sa facem conversatie de complezenta, doar ne pricepem.hai sa ne privim tamp si naiv si sa ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic niciodata. hai sa ne convingem ca asa a fost sa fie, ca o sa fie bine, ca o sa ne treaca repede, hai sa ne refugiem in ce putem. hai sa credem ca de fapt ne e foarte bine acum, ca o sa ne fie excelent in viitor, ca nu ne pare rau pentru nimic, ca asa trebuie sa stea lucrurile.

iar apoi lucrurile scapa de sub control.uneori prin certuri si cuvinte grele, alteori prin scene parca desprinse din happy-endurile filmelor de dragoste.

asa se intampla intotdeauna cand oamenii se mint pe ei insisi.cand isi spun "o sa treaca si asta".cand sufletul le trece drept creier si invers. intotdeauna am gandit cu inima.intotdeauna am pus vina pe chestia asta si am zis ca am facut greseli. dar acum ma gandesc daca intr-adevar e asa sau daca chiar am luat atunci deciziile potrivite, iar deciziile proaste le-am luat cand am reflectat.

ratiunea presupune sange rece, calm si amanare.abtinere.negare.dam vina pe ratiune cand ne e frica sa ne asumam o experienta.si zicem ca suntem rationali cand de fapt ne mintim, ne mintim cu inversunare ca timpul le rezolva pe toate.

iar apoi ne mintim inca o data, la sfarsit, ca nu exista regrete.si ne dam seama pe nesimtite ca exista, cand simti parfumul ei pe strada si te gandesti unde e, cand auzi o voce asemanatoare cu a lui si te intrebi cand o sa il mai vezi. cand auzi o piesa pe care ai dansat cu ea sau cand mananci ceva ce stiai ca lui ii place. cand ii auzi numele. cand ii vezi colegii/colegele de camera, cand treci pe langa facultatea unde invata. cand iti amintesti cum saruta, cum rade, cum face cand e nervos/nervoasa, cum doarme.

iar cand pui capul pe perna, dupa o zi grea, de parca nu ar fi de ajuns, mai trebuie si sa ne mintim.ne spunem "nu mai e nimic" ,"o sa apara altcineva". minciuni peste minciuni. poate ca niciunul nu vrea sa apara altcineva.iar nimic ce inseamna?si asteptam somnul.el vine intotdeauna mai repede cand avem constiinta incarcata cu atatea minciuni si cu pacatul de a nu fi suficient de inocenti ca sa credem in visuri.el vine intotdeauna mai repede cand jumatatea cealalta de pat e goala.

nu pot sa ma mai mint.nu pot sa ma mint atat de senin spunand ca sunt multumita imi risipesc o vis.ca pierd.ca pierdem. ca am pierdut.ca vom pierde in continuare pana cand tot mintindu-ne, la un moment dat, chiar o sa ne credem.nu vreau sa ajung asa.

demutizeaza-ma

lore imi povestea de un domn orb si mut si surd din cauza unei meningite.a reusit sa treaca peste, a invatat sa vorbeasca, scrie, picteaza, deseneaza.

si atunci m-am gandit la demutizare.cat de mult vorbim si fara sa spunem nimic.majoritatea celor care ma inconjoara vorbesc, vorbesc, dar nu imi exprima nimic. am incetat demult sa ii mai ascult.vocile lor nu ma mai emotioneaza si nu imi mai atrag atentia.

iar eu vorbesc, dar de fapt tac pentru ca ceea ce zic nu e ceea ce si simt. as vrea sa ma demutizezi, sa ma faci sa aud din nou.

tu, cel pe care nu te cunosc sau te-am cunoscut, dar nu stiu asta.pana acum am auzit doar ecouri, iar ecoul meu s-a pierdut pana la ele. am avut impresia ca aud, ca sunt ascultata.a fost doar o impresie se pare.

demutizeaza-ma si iti promit ca o sa iti spun ceea ce vrei sa auzi.

bambu boi

Saptamana trecuta, designerul Catalin Botezatu a facut o afirmatie care a jignit clujenii. Intr-o conferinta de presa sustinuta la Cluj, el a fost de parere ca "orasul se afla la limita bunului- simt in ceea ce priveste moda si felul in care se imbraca clujenii".
Mai mult, designerul a adaugat ca Bucurestiul se afla pe primul loc in tara la capitolul moda si oameni bine imbracati, in timp ce Clujul "e, undeva, chiar inainte de coada clasamentului, care este Moldova".
„Nu stiu cum de s-a ajuns la asa o neintelegere. Cand am spus ca oamenii din Cluj se imbraca la limita bunului simt, am facut-o pe un ton laudativ, deci in sensul bun al cuvantului.Pot spune ca cei din Cluj sunt printre putinii oameni bine imbracati din tara", a spus Botezatu.

patronul Bamboo nu pierde ocazia de a-si etala inteligenta si spiritul critic prin declaratii pline de patos. lipsite de logica si de adevar, bineinteles.
1. in cluj oamenii se imbraca mai cu bun gust decat domnul in cauza, oricum.
2. pot sa zic si eu despre dansul, la modul laudativ bineinteles!!!, ca este la limita bunul simt din toate punctele de vedere.

snow

niciodata nu am crezut ca o sa ma prinda atat de tare o carte despre cultura orientala. doar "Fructul interzis" de Nedjma mi-a mai placut. in rest, desi stiu ca sunt apreciati, nu prea citesc autori ce trateaza cultura musulmana. sau autori chinezi/japonezi (nu pot sa citesc mai mult decat doua-trei capitole)." Snow" insa mi-a placut de la prima pagina, are un farmec aparte.Pamuk te introduce repede in atmosfera si dupa aceea cu greu mai poti evada.Povestea e simpla si decurge foarte fluent, personajele dand sarea si piperul.
"how much can we ever know about the love and pain in another's heart?how much we can understand those who have suffered deeper anguish, greater deprivation and more crushing disappointments than we ourselves have known?"
"i am a typical atheist: i don't believe in nothing except love and happiness"
"like a snowflake, he would fall as he was meant to fall"
"for Ka, Heaven was the place where you kept alive the dreams of your memories"

despre mine (with love and hatred)

nu stiu ce-i in capul meu. fac tot timpul lucruri care ma surprind.ori in foarte bine, ori in foarte rau. cateodata imi vine sa ma sufoc in imbratisari, altadata sa ma dau cu capul de toti peretii. urasc faptul ca urasc sa pierd. in schimb sunt generoasa si cred in oameni. urasc faptul ca urasc singuratatea. in schimb sunt sociabila si lipicioasa. urasc faptul ca ma las condusa de primul impuls. in schimb intuitia ma ajuta foarte des si sunt spontana. urasc faptul ca ma atasez repede si profund. in schimb, sunt puternica si trec cu brio peste greutati. urasc faptul ca ma oftic repede si sunt morocanoasa. in schimb am simtul umorului si rad cu gura pana la urechi. urasc ca nu ma descurc la chestii practice. in schimb, fac orice proiect sau compunere cat ai zice peste. urasc ca nu stiu sa exprim ceea ce simt la momentul potrivit. in schimb sunt extrovertita.urasc ca nu le spun alor mei ca tin la ei. in schimb ii sun tot timpul. urasc ca apreciez ceva sau pe cineva la adevarata-i valoare doar dupa ce pierd persoana/lucrul respectiv. in schimb traiesc clipa. urasc faptul ca ma enervez repede. in schimb, nu tin ranchiuna niciodata. urasc faptul ca sunt uneori narcisista. in schimb tin mult la prietenii mei si as face multe pentru ei. urasc ca sunt sensibila. in schimb, stiu ca daca nu as fi, as ingrosa randurile miserumpistilor si ar fi trist. urasc ca am asteptari. in schimb, stiu ca daca nu as avea nu mi-as mai putea implini visurile. unele visuri s-au realizat, altele nu. as vrea sa fiu convinsa ca am facut tot ce sta in putinta sa lupt pentru ele.si lupt pentru ele, pentru ca asta stiu sa fac cel mai bine.

cand sufletul adoarme

corpul isi continua viata.continua sa faca aceleasi lucruri pe care le facea inainte.viata aparent nu se schimba, totul este la fel. gura rade, gura saruta, gura vorbeste. mainile aluneca pe tastatura, pe balustrada, pe corpul altcuiva.ochii privesc, se inchid, se deschid, se intuneca sau se lumineaza.dar sufletul doarme, a adormit pentru ca nu mai avea de ce sa stea treaz si asteptand desteptarea, s-a cufundat in vise. trupul isi continua existenta, nu-si refuza nimic. sufletul insa isi refuza totul, pentru ca nu se multumeste cu putin, nu vrea sa simta nimic din ce i s-ar parea prea fals, prea superficial, neadevarat sau nesincer. a fost o vreme cand trupul era anexa sufletului, cand sufletul faca totul si trupul il imita. acum insa e prea obosit si tot ce vrea e o noapte adanca. la polul nord, acolo alearga sufletul cand nu mai poate. acolo nu exista zi, iar aurora boreala e mult prea departe ca sa ii lumineze somnul.
iar cand te intrebi de ce ti s-a trezit totusi sufletul inainte pentru ca oricum acum a adormit din nou, imi aduc aminte de vorbele unui scriitor rus pe care le-am gasit pe un site italian:

"fu creato forse di rimanere vicino al tuo cuore, sia pure per un attimo?"

se strica lumea de cap

sincer. mai demult eram una dintre cele mai nebune persoane din anturajul meu.eu si anubis. cu fixuri, obsesii si nebuneli.acum suntem atat de normale fata de cei din jur incat ma sperie ideea.pentru ca nu simt ca m-am schimbat eu, ci simt ca restul o iau razna, dar la modul negativ. isterie, fobii, depresii, ipohondrie, tot tacamul. incep sa ma satur si sa imi doresc sa fiu in alta parte, tot cu ei/ele, dar ei/ele dinainte. mi-e frica.nu vreau sa ajung sa ma plimb singura pe strazi toata ziua, dar ma tem ca ma paste soarta asta pentru ca nu mai suport nebunia din jurul meu.as vrea sa o iau la fuga, dar unde?

searching in the wrong places

lit me a cigarette, give me your clean t-shirt, close your eyes and start to dream about a town, about a certain window in that town, covered by a purple curtain. start to dream about searching in the right places, about finding the right answer. this won't last long. right places become wrong places and out of the blue, you discover yourself so faraway from that certain window in that town, in that world. and i will be smoking and wearing your clean t-shirt and watch you twisting and turning from one point to yourself, to myself, to no one.

sugar, don't worry, there will always be a free bed in our room, but no free spots in our minds

porcupine tree

las versurile lor sa vorbeasca de la sine. merita ascultati.
The caterpillar gasped at me and said
"My god if that's what's going on inside your head
You can see so much more than I
I think it's time to turn into a butterfly

Tied - tied to a time
When we knew that the sun would shine
And you were all smiles
And we could just talk for a while...

Strange how you never become
The person you see when you're young

And I have tried and I have died
Trying to get through
But in the end I can't defend you.

I won't shiver in the cold
I won't let the shadows take their toll
I won't cover my head in the dark
And I won't forget you when we part


Wish I was old and a little sentimental

It's no fun to be told
That you can't blame your parents anymore.

let's leave forever.

it was 3 am in the church of disco

imi place sa dansez. de fapt sa topai, sa ma pierd.muzica buna pe care poti dansa e un fel de evadare.nu-ti simti decat picioarele si capul.spinning around.in cluj sunt cateva locuri unde poti sa faci asta. desi am observat ca se cam strica peste tot atmosfera, de unde am dedus ca asa se intampla in viata, de multe ori ce e fain isi pierde stralucirea. totusi, orice e o optiune mai buna decat sa stai inchis intre patru pereti. cel putin pentru mine.

ea este dana, colega mea

de fapt nu chiar dana.loredana.una din colegele mele de camera si in acelasi timp cel mai dulce copil pe care l-am cunoscut in ultimul an.e genul ala de persoana pe care nu te poti supara, cu care poti sa razi si sa plangi si sa zambesti si sa tipi.si poti sa contezi pe ea la nevoie. cand am o problema mi-e tare usor sa povestesc cu ea.povestile curg de la sine si totul pare mai usor de deslusit. e atat de lipicioasa si pupacioasa si hugacioasa si iubareata, incat ma intreb ce s-ar intampla daca m-as intalni vreodata cu varianta ei masculina.
imi aduce aminte de mine cand o vad.mai rau decat o oglinda. ne plac aceleasi piese, aceleasi culori, avem visuri pe acelasi calapod.

You're my honey bunch, sugar plum pumpie umpy umpkin...


iar eu sunt your obi wan knobi :))

in ce fel puteai sa descrii lumina? un fel de baloane de sapun in mii de culori. un fel de curcubeu desprins de pe cer. si inchideai ochii si incepeai sa te invarti si sa razi si radeai cu tot sufletul, si ochii iti radeau si cerul radea. era toata bucuria de lume cuprinsa intr-un ghiozdan. toate visele din lume ingemanate sub aceeasi pleoapa. tot verdele intr-un singur fir de iarba si toate zambetele pe acelasi chip.

iti visam palmele. stiam fiecare linie, o urmaream cu varful degetelor cuminte, pana cand se estompa si se scunfunda in pielea moale. iti visam palmele pe palmele mele si liniile se adanceau.

e timpul ca toata lumea sa mearga la culcare. e intuneric si frig, nu ramane decat sa iti lasi capul pe perna si sa inchizi ochii.dimineata e mai aproape decat crezi, asa se intampla de fiecare data, desi nimeni nu crede, desi nimeni nu se asteapta la asta. toamna e un fel de dimineata, te trezesti si vezi ca frunzele s-au risipit.

telefonul nu mai suna.suna doar in amintire.
exista mai multe ele si o singura ea.

ochii tai ma-ncearcana.

it snows only once in our dreams

astazi m-am indragostit de o carte. se numeste "snow" si e scrisa de orhan pamuk. abia am inceput-o si nu ma mai satur.nu vreau nici sa o termin in schimb. m-am delectat cu ea in timpul cursurilor de azi si mi-a inseninat ziua. ziua fiind cam idioata. mi-am pierdut una din esarfele mele preferate, m-am trezit degeaba de dimineata, am fost la o sedinta total nefolositoare cu studentii erasmus intr-o sala cu o temperatura de vreo 40 de grade si nimicuri din astea care s-au jucat cu nervii mei de-a baba oarba. au inceput sa ma enerveze oamenii din facultate, am inceput sa imi doresc cu adevarat sa plec la perpignan.intr-un fel trebuia sa se ajunga si la asta. pana atunci ma refugiez in lucrurile care imi fac placere. in primele pagini am gasit citatul din titlu. si m-am gandit atunci, in timpul cursului de analiza discursului publicitar cand profa povestea despre scoala de la Moscova si Julia Kristeva, daca a fost vreodata cand a "nins" la mine in "vis"? Si daca asta s-a intamplat deja, a doua oara nu o sa mai existe?

fug, nici nu stiu unde merg.dar merg si alerg intre mine si mine

“I have a theory that every time you make an important choice, the part of you left behind continues the other life you could have had. Some people's emanations are very strong, some people create themselves afresh outside of their own body. This is not fancy. If a potter has an idea, she makes it into a pot, and it exists beyond her, in its own separate life. She uses a physical substance to display her thoughts. If I use a metaphysical substance to display my thoughts, I might be anywhere at one time, influencing a number of different things, just as the potter and her pottery can exert influence in different places. There's a chance that I'm not here at all, that all the parts of me, running along all the choices I did and didn't make, for a moment brush against each other.”


s-a intamplat vreodata sa te simti ca esti de fapt cu totul altundeva? exista vreun loc in care te-ai simtit ca acasa de cum ai pus piciorul acolo? ai vreodata impresia ca la un moment dat ai luat o decizie care ti-a schimbat radical in bine sau rau traseul? ai regratat vreodata ca nu ai zis ceva la momentul potrivit? ti-a fost ffrica vreodata sa faci o alegere? inchizi uneori ochii si te trezesti in alt film decat viata ta? e mai bine sa nu raspunzi. e mai bine sa uiti. exista o singura realitate, cea in care te afli. restul sunt doar himere.

....

Thomas Listen. Listen. There are times when life calls out for a change. A transition. Like the seasons. Our spring was wonderful, but summer is over now and we missed out on autumn. And now all of a sudden, it's cold, so cold that everything is freezing over. Our love fell asleep, and the snow took it by surprise. But if you fall asleep in the snow, you don't feel death coming.


Je t’ai montre mon quartier, les bars, mon ecole. Je t’ai presente a mes amis, a mes parents.j’ecoutais tes chantes, tes espoirs, tes desirs, ta musique. Tu ecoutais la mienne. Le temps passait, le temps filait. Et tout paraissait si facile, si simple.libre...si nouveau et si unique.on allait au cinema, on allait danser.faire des cours.on riait tu pleurait. On fumait, nous rasaient.du temps a autre tu criait.sans raison.et parfois avec raison. Oui, avec raison parfois. Nous etions proche, si proche, toujours plus proche. Rions ensemble. Tu criait. Avec un raison parfois. Et parfois sans. Le temps passait.le temps filait. Tu criait, parfois avec raison. Le temps passait, sans raison. Tu criait. Sans raison.


Thomas, are you listening to me?
No, i can see you.
(Paris je t'aime-Faubourg Saint-Denis)

fara alte comentarii.

breathe

drumul de o jumatate de ora spre facultate prin centrul clujului imi da multe lectii de viata. de aceea acasa ma rup de realitate si ajung sa ma cred victima. azi-dimineata am vazut o multime de oameni obositi si ingrijorati mergand grabiti spre locul de munca. o fata plangea. mi-am dat seama ca eu nu eram nici obosita, nici ingrijorata, nu ma grabeam nicaieri si nici nu aveam vreun motiv de plans. asadar, desi suntem obisnuiti sa credem ca problemele noastre sunt cele mai mari, asta-i de obicei neadevarat. si realizezi asta doar privind spectacolul strazii.
imi place ca pot face popasuri unde vreau, ma opresc singura pe o banca, privesc oamenii din jur, unii citesc, altii butoneaza un telefon, mediteaza sau fumeaza. toti cauta sa respire si sa inteleaga ca dracu' nu-i asa de negru precum pare. un singur tablou, cel de final, la intrare in camin, m-a intristat. era ceva ce traisem si nu stiu daca inca mai traiesc.incertitudinea e cel mai perfid sentiment.
referitor la actiunile mele din ultima vreme, nu-s o scorpie.si nici nu pot sa fiu, oricat as fi incercat acum vreo 2-3 ani. printre defectele mele nu gasesti rautate. iar daca uneori mai ranesc, o fac fara sa vreau, tot din motivul ca vreau sa impac pe toata lumea.

ascultand travka

Te asteapta in traficul aglomerat
Plin de femei date cu oja si lac
Parfum scump si miros de carburant.

Mi-e aproape scarba cateodata. Mai ales pentru ca am impresia ca nimeni nu intelege nimic din ceea ce ar trebui sa inteleaga.oameni in bataia vantului, pustii, modei.javre si sfinti alearga pe aceeasi trecere de pietoni.

Astazi sunt fericit
Astazi nu se intampla iarasi nimic


Zilele mele seamana unele cu altele, sunt gemene, ingemanate, triplete, se iubesc, se urasc, se anuleaza una pe alta iar eu nu pot sa fac nimic, le urmez supusa.

Orasul e plin de turisti cu sandale
Lumea e fericita
Astazi are mancare.

iar din cand in cand mai apar oamenii.e schimba fiecare om pe care il indragim si care trece prin viata noastra.norocul nostru daca reusim sa ne lasam sa fim schimbati in bine.ceea ce se intampla dupa,e o chestiune de gusturi.sa nu punem vina pe destin.care fie vorba intre noi,lucreaza cam pe muchie de cutit si nu ofera decat o polita in alb.nimic concret,nici o garantie.noi ne facem viata.schimbari,alegeri.tot tacamul.

back to old style

dar am racit.si uite ca nu ma pot bucura la maxim de clipele astea inca relaxate in cluj. pt ca orarul e haotic si inca nimeni nu stie care pe unde am decis sa frec putin menta, iar acum sunt obligata oricum, pentru ca iar imi fac amigdalele figuri. asa ca...vesti bune poate data viitoare.

maine.adica azi

am auzit la tv din intamplare "unintended" de la muse si mi-am amintit de fetele mele care ascultau asta non-stop. sunt acum undeva la new york in aeroport si diseara o sa vina la camin. abia astept ca mi-e tare dor de ele. ele sunt cele care au ascultat "my deepest inquisitions":D
haideti odata cu virginia slims-urile alea!je vous aime bien.

socuri

in timp ce ma indreptam spre autobuz am auzit o discutie intre doi copii in spatele meu. "Iti vine sa crezi ca suntem a 6-a?" "Nu, chiar nu-mi vine. Si profesorii, si cartile...chiar suntem a 6-a?"
Ajungem stupefiati in clas a 6-a si nu ne vine sa credem. Cativa ani mai tarziu ne trezim intr-un soc: avem 18 ani si e un soc al bucuriei. de acum incepe viata, te gandesti. iar intr-o dimineata iti dai seama ca ai 40 de ani, ca ti-ai implinit (sau nu) visurile de la 18. iar cand iti dai seama cu stupoare ca ai parul alb, riduri si picioarele nu te mai asculta, deja e prea tarziu, ti=ai dori sa fii pe a 6-a si te enerveaza ca atunci cand erai tanar abia asteptai sa treaca timpul. si uite ca timpul chiar a trecut. iti vine sa crezi?

singur sub dus

Dan Chisu crede in femei. dar cel mai mult crede in sine.si in cuceritorul in care vrea sa pozeze. desi povestile sale dau uneori in derizoriu, desi cartea pe alocuri e plictisitoare si fortata, sunt cateva scene savuroase.mie personal mi-au placut fragmentele cu Moni Cuta si Regu Popescu (alias Mihaela Radulescu, o recunosti dupa primele doua randuri de descriere). Oricum ceea ce e sigur e ca Dan Chisu gateste mai bine decat scrie. Iar postura sa de homme fatal e neconvingatoare in roman. Nu iese in evidenta decat slabiciunea personajului, un tip las, incapabil sa ia deciziile potrivite, vesnic fugar.

totul e bine cand se termina cu bine

m-am intors de la cluj multumita.s-a rezolvat problema cu caminul, fusese o neintelegere din cauza unei note care nu aparea in catalog.am primit loc in 14, insa am cedat locul unei tipe care avea ceva probleme de sanatate, fiindca le iubesc prea mult pe fetele mele cu care am stat si anul trecut in 6. asa ca 6 sa fie. totusi a trebuit sa fiu destul de insistenta si agresiva ca sa mi se rezolve situatia. cred ca intr-un final au inteles insa ca e dreptul meu si nu au cum sa ma priveze de el, mai ales ca era vina lor.

incompetenta crasa

astazi au aparut listele de cazari pe care eu figurez ca nu sunt integralista si drept urmare nu primesc camin. eu nu am avut nicio restanta pe toamna, d'apoi vreuna care sa imi fi ramas de pe toamna. sunt momente in care imi vine sa iti bagi piciorul in toata institutia lor mare si tare unde cine trebuie nu-si face datoria, iti vine sa iti bagi piciorul in munca ta de un an, in notele de 9 si 10, in media care o depasea pe cea a majoritatea colegilor care au primit camin. din cauza unor incompetenti trebuie acum sa fac un drum la cluj, sa umblu si sa ma milogesc pe acolo sa imi asculte problema. nu stiu ce o sa fac daca nu o sa se rezolve. o sa merg pana la decan si tot o sa obtin ceea ce merit de fapt. pentru ca nu e posibil sa isi bata joc de studenti in asemenea hal. dupa aceea se plang ca le pleaca valorile din tara. pe mine invatamantul romanesc nu m-a ajutat cu nimic, in ciuda olimpiadelor nationale la care am participat sau rezultatelor de la facultate. dimpotriva, mai patesc si chestii de astea. si fiindca stiu ca rautatea oamenilor e imensa, sunt convinsa ca daca aprox. jumatate din persoanele care ma cunosc s-ar uita pe lista aia ar ranji cu satisfactie. si in momente din astea, imi doresc sa vina odata februarie sa plec in franta.

eu n-o sa mor pe scena ca sa nu-mi ofensez regele

titlul e un fragment dintr-o poezie.din volumul de debut (Kimono) al Dianei f. fosta co-proprietara (alaturi de Marele Anubis,singurul muf dintre toti mufisii de care m-am indragostit) a cuibusorului de nebunii de pe strada mehedinti. eu sunt fan poezii si piese de teatru scrise de Diana asa ca puneti mana si cititi. cartea in format electronic, ca sa ma exprim corect si elevat se gaseste pe blogul ei (sakura, cautati in blogroll-ul meu). si fiindca ea e o mare amatoare (chiar profesionista) a tigarii de dupa, cred ca e ideal ca poeziile sa fie citite in acel moment al zilei sau al noptii.

il dolce far niente

m-am trezit tarziu, pe la 1.cu ochii inca umflati de vise ma indrept spre balcon. aerul e mai rece ca ieri si zambesc in sinea mea cand ma gandesc la cei ce cred ca vine sfarsitul lumii.de cand am devenit obsedati de rubrica meteo care pana nu demult era doar o emisiune simpatica de 3 minute prezentata de Abramburica?
privirea imi cade insa in curtea scolii mele generale.e 1, am mai zis asta. acum ies copiii de la scoala, cu ghiozdanele lor patrate, majoritatea colorate. niciunul nu poarta uniforma, acum 10 ani inca se purta, imi amintesc de sortuletul albastru pe care il aveam.atunci era moda uniforma peste blugi. nu ma puteam imagina cum eram acum 10 ani coborand din clasa, cu caietul de "invatam sa scriem frumos" in mana. uite ca imi amintesc cum se numea manualul ala, "puisorul de aur". o fi fost frumos pe atunci? vremea o fi fost mai calda, eu mai fericita? ma indoiesc. la mine fericirea a venit odata cu constientizarea ei, asa ca degeaba traiam intr-un cocon caldut daca habar nu aveam de viata mea. imi reiau locul pe canapea si ma gandesc ca mai am o saptamana de dolce far niente acasa, ca apoi urmeaza dolcele far niente de la cluj.

cainta

am reusit sa vad doar azi atonement in intregime. am ramas oarecum surprinsa pentru ca nu am vazut de demult un film atat de corect realizat, fluent si logic, suficient de interesant incat sa-ti mentina viu interesul, cu o poveste verosimila, dar suficient de dramatica sa te oblige sa te implici. Dar. In ciuda acestor puncte forte,ii lipseste ceva. Inceputul e foarte bun, farmecul se pierde usor pe parcurs, revenind oarecum la final. Atmosfera e putin fortata si impune un paravan intre privitor si actiune. Actritele insa sunt sarea si piperul.Brionny la 18 ani (nu stiu cum se numeste actrita) mi-a placut foarte mult, iar Keira Knightley e rapitoare. desi febletea mea e Natalie Portman, trebuie sa recunosc ca tipa asta e uimitor de expresiva si sexy. Asa ca per ansamblu merita sa vizionezi atonement. macar pt rochia verde-jad a Keirei si scena din biblioteca.

ps: ideea filmului insa m-a intrigat. oare poate cineva sa aiba macar curajul dupa ce a facut o greseala ireparabila sa o dreaga redand povestii un alt curs printr-o opera de arta? e o idee generoasa, aproape filantropica sa scrii o carte in care sa oferi persoanelor fata de care ai gresit viata pe care si-ar fi dorit-o? sau e pur si simplu o incercare nereusita de a acoperi o mizerie cu care nu te poti impaca?

un punct de vedere interesant

“You know the world is going crazy when the best rapper is a white guy, the best golfer is a black guy, the tallest guy in the NBA is Chinese, the Swiss hold the America's Cup, France is accusing the U.S. of arrogance, Germany doesn't want to go to war, and the three most powerful men in America are named 'Bush', 'Dick', and 'Colon.' Need I say more?”
Chris Rock

don't drink your brains out.smoke them.

deja m-am saturat de campaniile anti-fumat. poze ce vor sa fie infricosatoare, inscriptii pe care nici nu te mai deranjezi sa le citesti, vedete ele insele fumate mai la propriu sau mai la figurat ridicand in slavi dezavantajele fumatului. "fumatul e chiar singura ta placere"? mi se pare una dintre cele mai tampite intrebari pusa intr-o campanie publicitara. da, de ce nu ar fi fumatul in top 3 al placerilor? ar fi mai bine ca drogurile, betiile sau prostitutia (fizica sau intelectuala) sa ia locul unei tigari fumate dimineata? oamenii care fumeaza vor fuma si in continuare, indiferent daca forma pachetului va fi cea a unui plaman bolnav sau nu. oamenii se apuca si se lasa de fumat, se apuca din nou sau nu, astea-s decizii personale care nu au legatura cu campaniile lor.

parca aud. "tu fumezi, de aia zici asta". nu total adevarat. am fost anti-tutun convinsa pana nu demult, asa ca stiu cum e sa te afli si dincolo de baricada. acolo insa pur si simplu nu ai cum sa iti imaginezi tabietul asta. placerea cum scrie pe banner.

nu vreau sa spun nici rau nici bine de fumat.e clar ca la un moment dat tot te imbolnaveste de ceva, mai mult sau mai putin grav. insa suntem bombardati de chestii care ne imbolnavesc, asa ca posibilitatea asta nu mai mai sperie asa cum ar fi trebuit sa o faca. lumea e atat de plina de vicii, vicii care o rod atat de ingrozitor incat momentan fumatul mi se pare mic copil pe langa alte grozavii.

cred ca banii aia din campaniile anti tutun ar putea ajuta mult mai mult copiii orfani, bolnavi, femeile agresate si violate, artistii nepromovati. dintre toti fumatorii pe care ii cunosc si cunosc o gramada, nici macar unul nu si-a pus problema sa se lase dupa ce a vazut pozele de pe pachet, reclamele si nici macar atunci cand au crescut preturile la "les clopes". asa ca, do smth useful for the society.

sindromul Alba Ca Zapada

am impresia ca multe din fetele din ziua de azi ar vrea sa traisca intr-un basm. ma intreb insa daca au citit destule ca sa fi inteles printre randuri ce presupune meseria de printesa. nu e absurd ca toate viseaza la acelasi lucru? un print fermecator, un castel luxos, servitoare si haine scumpe? The fairytale dream mi se pare potrivit pentru persoanele lipsite de simtul realitatii, pe care nu le duce mintea la mai mult. pana si fetitele de 5 ani vor mai mult, sa ajunga doctorite si sa salveze copiii din Africa. Pana si The American Dream e mai plauzibil, o casuta alba cu gradina, doi caini, trei copii si un sot pompier declarat erou.
Credeti-ma, castelele fac ingrasie, servitoarele nu-s ceea ce par, hainele se umplu de molii, iar printul fermecator se dovedeste a nu fi decat un batranel bubos.

envie de vivre

m-am trezit astazi foarte bine dispusa. cand sunt asa am chef sa fac ordine, sa citesc, sa ma plimb, sa cant, sa topai, sa rad, sa ma joc cu pisica. sunt exact ca un copil: fara griji pentru ziua de maine, fara regrete pentru cea de ieri. ca si atunci cand te pierzi intr-o imbratisare, nu-ti pasa ce a fost sau ce-o sa fie, ci te concentrezi pe clipa respectiva. intr-o zi de genul asta te transformi din lupul cel rau in scufita rosie.

fixatii

de mica atunci cand incerc sa-mi ghicesc viitorul pun o intrebare, deschid o carte, adun cifrele, daca e numar par inseamna "da", daca e numar impar inseamna ca "nu". de multe ori fac promisiuni cuiva mai presus de noi pe care unii il numesc Dumnezeu ca daca o sa ma ajute cu ceva o fac ceva bine sau o sa renunt la ceva. chestii copilaresti de ale mele. si apoi daca se intampla ceva rau spun ca de aia ca nu mi-am tinut promisiunea. ziceam ca nu o sa mai fumez dupa prima sesiune daca imi trec examenele. si daca o sa imi gasesc my soulmate. dar nu m-am lasat. pedeapsa era in aacest caz sa nu ma pot bucura de ceea ce am. superstitii proaste care ma tembelizeaza. iata ca dupa o perioada frumoasa parca simt o primejdie. e frica de fericire combinata cu imposibilitatea de a intelege ca nu exista relatii perfecte si oameni cu gura pana la urechi tot timpul. eu am inteles asta si stiu ca nu-i ceva grav, e ceva natural.sper ca nu numai eu.

une petite pause

sub pretextul unor mariri de nota plec o saptamana la cluj. saptamana de recreatie. la camin, cu andrei si tot tacamul.oricum abia astept sa vina 1 octombrie. nu o sa am net asa ca o sa las blogul sa se linisteasca o vreme. sper sa revin cu vesti bune.

later edit: Periutză e sado-masochist.

si o poveste in culori

a story about me.non-culori

toamna pe ulita

astazi am respirat pentru prima data anul asta aer de toamna. il simti: e mai rece, mai aromat, mirosind a struguri, a ploaie, a soare blajin, a inceput de scoala. aerul ala care transforma totul in vant. chiar si visul.chiar si cosmarul.chiar si privirile complice.chiar si amintirile. chiar si primaverile.

inceputul de toamna e ca un zambet bland. care vindeca rani, ale noastre, ale voastre. iar cand se strica umbrela, o iei prin ploaie, cu parul imbibat, cand cercuri de zahar se topesc pe buzele pietonilor.

toamna se deapana istorii si se numara bobocii. toamna nu-i trista, e ca in povestea aia in care ea a tipat "cucu", el "bau" and they lived happily ever after.

carti si filme mirobolante

the dreamers
"as we walked, we talked and talked and talked about politics, about movies, and about why the French could never come close to producing a good rock band. "
"I don't believe in God, but if I did, he would be a black, left-handed guitarist. ""un film ca o scrisoare de dragoste catre paris, catre cinemateca si catre dragoste insasi".asa a fost caracterizat the dreamers. l-am vazut prima data cu cateva luni in urma, probabil asta-iarna,nu mai tin minte exact. scene discret socante si Louis Garell. un menage a trois aproape volatil si da, oarecum inocent, desi doi din triunghi erau chiar frate si sora si inca gemeni. liliac, madlene cu caise, transpiratie, saliva, lacrimioare si frezii.cam astea ar fi ingredientele daca the dreamers ar fi un parfum.

irreversible
Studentul: Am văzut, dar nu am înţeles nimic… Care e mesajul filmului?
Gaspar Noé(regizorul): Mesajul filmului este următorul: e târziu, eşti obosit şi e timpul să chemi un taxi, să îţi iei prietena şi să te duci acasă…"imagistica dura,poveste crancena,dureroasa.scene tandre.caustice.crude.nemaipomenit de crude.senzatie de mers cu spatele.cuvinte grele.
le temps detruit tout.si razbunarea nu inseamna nimic decat inchiderea unui cerc.

frederic beigbeder
"dragostea dureaza 3 ani", "windows on the world" si "iarta-ma.ajuta-ma". au fost nevoie de 3 carti sa ma indragostesc irecuperabil de stilul lui frederic beigbeder. descrie ca nimeni altul si are un cinism dulceag si o nostalgie acida printre randuri. imi aduce aminte de alain de botton, dar e mult mai sincer si din cauza asta mai dureros.

"Si-mi mai placeau saracia lor, modul in care se daruiau, prea repede, doar pt un room service la Mariott, hainele lor de imitatie de firma, blanurile false, apa de toaleta ieftina, putind a trandafiri de sinteza chimica (...) Odata, una dintre ele mi-a cerut un bilet de metrou pt a se intoarce acasa. Un telefon la Serghi si, de atunci, nu s-a mai deplasat niciodata decat in Hummer. Industriasii stiu sa recompenseze munca bine facuta"

"un tantar dureaza o zi, un trandafir trei zile.O pisica dureaza treisprezece ani, dragostea trei."

"Chiar credeti ca e sinistru sa traiesti printre mobile pe care nu tu le-ai ales?Nu sunt de acord. Cu adevarat sinistru e sa pierzi ceasuri in sir prin magazine, ezitand intre diferite modele de scaune"

"Imi doresc sa le sarut (semn bun), sa ma insor cu ele (inca si mai comercial) sau sa le musc de gat ( si sa semnam pe loc contractul de exclusivitate)?"

"Avea jumatate din anii mei, asadar era mai sincera"

"Nu sunt nici ateu, nici religios.sunt nicaieri si astept sa ploua cu fete"hmm.cineva zicea ca e cel mai superficial si mai narcisist scriitor de la sade incoace. probabil de aia are si succes, scrie in stilul in care noi traim.

per.fect

probabil ca stiti povestioara aia cu omul care si-a comandat un costum superb,dintr-un material foarte fin la un croitor de renume.costumul arata splendid,insa odata imbracat,omul noastru si-a dat seama ca ii vine cam stramb.atunci croitorul l-a sfatuit sa indoaie putin genunchiul ca tivul sa coboare,sa isi intoarca mana ca maneca sa cada bine,sa se aplece putin ca sa nu se mai vada cutele.iese omul in strada si se intalneste cu un cunoscut care ii zice: "costumul de pe tine arata minunat,dar tu de ce arati asa de chinuit"?

in felul asta aleargam spre perfectiune si spre tot ce e mai bun (fiindca noi chiar credem ca meritam tot ce e mai bun).aruncam la gunoi tot ce are un cusur si ne continuam fuga bezmetica.ne calcam peste suflet.si peste sufletul altora.dar e atat de van sa cauti perfectele alegeri,perfectele potriviri.defectele sunt iminente.iar perfectiunea e un vis prost fabricat, o iluzie cel putin tampa si al naibii de plictisitoare.pana la urma greselile ne fac viata mai suculenta,stangaciile ne formuleaza.iubirile ratate ne sensibilizeaza.sperantele inselate ne calesc.situatiile penibile ne fac sa zambim.

"perfect" e doar un cuvant de dictionar.el a creat false sperante si darama povesti doar fiindca unii sunt atat de ingusti la minte incat cred in el.

din blogul vechi.acum un an

"ieri".motu pittis si alti promotori ai bunului-gust si bunului-simt luptau pentru libertatea de exprimare,pentru libertatea de a fi noi insine.luptau cu gandul spre viitor.erau plini de entuziasm,speranta,erau rebeli,frumosi si boemi.fetele aveau pielea alba,bucle si ochi luminosi.baietii purtau plete,blugi si piele.toti fumau dintr-o tigara.se canta la chitara.serate folk.voie buna.prieteni adevarati,de-o viata.iubiri sincere,chiar de erau trecatoare.motociclete.vacante la marea neagra sau in carpatii patriei.naturalete.muzica buna,atat de buna,incat mie imi da fiori.

azi.nimeni nu mai lupta pentru nimic in afara de propria bunastare materiala.toti sunt obositi,suprasaturati si ranchiunosi.ne atasam de conventii.fetele au pielea ingalbenita la solar,parul indreptat cu placa si lentile de contact.baietii poarta freze elaborate,tricouri roz si isi fac pedichiura.toti fumeaza slims,niciodata din aceeasi tigara pt ca e neigienic.se merge in club cu toptanul.prietenii si iubiri pe interse.masini scumpe si poleite,dupa care se boteaza progenituri (mercedesa manca-o-ar mama).vacante in turcia si grecia.snobism.muzica proasta,atat de proasta de te trec transpiratiile.

m-am saturat de genti "prado" cumparate de la mama omida,de curele aurii si argintii date cu tone de sclipici si pietre de somes poleite,de galben pai din cutia de vopsea de par,de tipese pe platforme,cu fuste de 3 cm si buze indelung rujate cu roz ciclam peste conturul maro exclamand: "asta e tare,fato,ma ia cu Bmw-ul de acasa",de domnii salam,carnat sau toba si cum i-o mai chema,de farduri albastre,de aparentele astea gretoase.

cei care sunt altfel sunt numiti ciudati,inadaptati,aroganti,satanisti,sonati.cei care sunt atfel inca merg la concerte folk si rock,inca fumeaza din aceeasi tigara,inca poarta piele si blugi si culori frumoase.cei care sunt altfel se strang in parc si canta piese phoenix si pasarea colibri.

pentru ca muzica ramane.ea va da puterea exemplului.datorita ei se vor renaste probabil generatiile de nebuni frumosi din cenusa.eu stiu si prietenii mei stiu ca viata nu inseamna nici un palat,nici o discoteca.ca viata e bucurie,entuziasm,naivitate,explozie. ca muzica da viata.

"Cine moare, mielule ? Si noi mieii, domnule
Si voi domnii , domnule
Noi cu totii, domnule.
Ce ramane, mielule ? Acest cantec, domnule ."

cu bagajele facute

"welcome to the age of un-innocence,where nobody takes breakfast at tiffany's and has affairs to remember...instead we have breakfast at 7 am and have affairs which we try to forget as quickly as possible" (s&c)

citeam zilele trecute intr-o revista despre o femeie care dupa ce se vazuse doar o singura data cu un tip, si-a dat cu el intalnire in orasele celebre ale lumii. chiar a facut un credit ca sa poata sa ajunga in singapore. idila lor s-a terminat brusc cand ea nu a mai putut sa ajunga la cassablanca. ce se intampla cu noi? nu ne mai putem consuma dragostea intr-un decor banal, suntem chiar atat de imbibati de rutina incat facem tot posibilul sa traim ceva iesit din comun desi stim ca e ceva efemer? sau dimpotriva, uneori e ideal sa te poti desprinde de cotidian si sa te avanti in neprevazut, chiar si pentru scurt timp?

daca vrei cu tot dinadinsul sa ai o poveste speciala, cu weekenduri petrecute in locatii necunoscute sau in casele prietenilor de pe nu stiu unde poti sa alegi o relatie la distanta. distanta de un un judet, de cinci, la celalalt capat al hartii, distanta de o tara, doua, un continent, un continent si-un ocean.ai o gramada de posibilitati.dar atentie, acele "affairs to remember" spot sa se destrame la fel de bine si chiar mai usor decat relatiile normale, "la domiciliu". pentru ca deseori increderea se sfarama in mii de bucatele, comunicarea ajunge sub nivelul marii, atractia se topeste intre kilometrul 0 si kilometrul 1000, dragostea apare cu semnul intrebarii, iar viitorul e undeva prea departe ca sa-l poti zari macar. bineinteles insa, ramai cu imaginea asternuturilor albe din camerele de hotel, cu sunetul pasilor pe alei ascunse, pasi a doi straini mana in mana, cu plimbarile prin ploaie, cu sms-urile care puse cap la cap ar putea fi publicate intr-o carticica, cu excursiile, cu intrebarile fara raspuns, dorurile fara rost si sfarsitul povestii, mirat si brusc. pentru ca la urma urmei, nu poti trai prea mult cu bagajele facute. asa ca oamenii pragmatici ajung sa se desparta, cei visatori.... ei poate chiar ajung sa-si ia micul dejun la Tiffany's.

PS: nu ma refer la relatiile obligate sa fie la distante in vacante (dulce studentie) sau din cazul unor deplasari in interes de serviciu. e altceva cand esti tot timpul departe de cineva si altceva cand petreci cateva luni nedespartit de cineva si doar din cand in cand esti obligat sa pastrezi distanta. altfel se cimenteaza povestea.si credeti-ma ca stiu ce vorbesc.

despre cluj, cu multa dragoste

Daca as putea sa povestesc despre atmosfera Parisului din "Sarbatoare de neuitat" ati intelege poate mai bine ceea ce simt eu pentru Cluj. Clujul e genul ala de oras care iti poate fi prietenul din copilarie, amantul pasional, amicul gay, sotul fidel, tatal sever si bunicul hatru in acelasi timp. Trebuie doar sa schimbi adresa si fiecare loc iti ofera o altfel de bucurie. Strazile sunt luminoase, cladirile cu bun gust, oamenii in genere calmi si placuti, ploile scurte si noptile albe. Despre dezavantaje ce pot sa zic, nu critic niciodata public ceva ce iubesc. asa ca ii accept clujului cu seninatate autobuzele arhipline si taximetristii obraznici sau mall-urile pline de pitipoance.tot ce e gri se estompeaza in orasul asta plin de viata.Asadar sa o luam pe rand:

prietenul de copilarie
daca in trecut imparteai cu prietenul din copilarie groapa de nisip, lopatica si galetusa, acum dupa ce ai crescut iti schimbi locatia intr-una din diversele cafenele, unde lopatica devine o scrumiera si galetusa o generoasa ceasca de cafe au lait. atunci cand ninge afara poti sa iti lipesti nasul de vreun geam aburit din Zorki sau Q Cafe ca si cum faceai cu ani in urma in casa bunicii. aroma de lapte cu miere e intotdeauna prezenta, iar covrigi calzi gasesti la colt, asa cum ii stii, crocanti.

amantul pasional
pentru ca pasiunea si rockul desi sunt din aceeasi familie nu se sfiesc sa faca incest, poti sa alegi sa petreci o seara de pomina in Fire. pensiunea 69 de pe Piezisa e gazda perfecta pentru noptile in care...nu ai ce face.

amicul gay
clujul e si raiul cumparaturilor: de la second-uri unde dai cand nu te astepti peste vreo bluza de care te indragostesti, pana la magazinele pretentioase din iulius mall. plus restaurante cu specific exotic, va recomand Shangai ( pui cu bambus).

sotul fidel

plimbari sub clar de luna,plimbare cu barca pe lac, vata de zahar in parcul central.suficiente rondouri cu flori de unde sa-i furi o petunie. mancare traditionala pentru reusita unei casnicii in care ea nu gateste la "maimuta plangatoare". iar daca vrei sa te muti la ea si sa-i cumperi ceva dragut in casa pentru a o consola ca ii invadezi spatiul mergi la bamboo. a nu se confunda cu cluburile cu acelasi nume. o poti duce si la film, ca sa mai va condimentati serile de duminica.

tatal sever
care te trimite la scoala si te asteapta cu coronita. ai de unde alege: plin de facultati si campusuri. o sa vezi ca studentia e pana la urma o binecuvantare.

bunicul hatru
care te duce la muzeu.daca te plictisesti la muzeul de istorie poti sa faci o plimbare prin parcul din spatele lui. eu am facut-o. dupa aceea urmeaza teatru, opera sau concert folk in Autograf, dupa gust.

Si asta e doar o bucatica din ceea ce poti descoperi in Cluj.E un oras care te adopta cu placere, te hraneste cu ceea ce iti alegi si nu te lasa sa te plictisesti, iar cand il parasesti stii bine ca o sa revii cat de repede.

alte filme si carti si muzici

my blueberry nights - l-am vazut prin iulie, dar mi-a amintit o prietena de el.recreaza genul ala de poveste care curge lin, pe nesimtite, fara scene cutremuratoare, fara elemente mega-surpriza, ci mai degraba mici crochiuri inspirate din realitatea mai mult sau putin dureroasa a vietii. norah jones e de o naturalete dezarmanta, iar natalie portman are un rol cu mult sare si spiper.

the bucket list - nu m-a impresionat pentru ca mi-a dat sentimentul de deja-vu. nu stiu de ce. ideea nu-i destul de originala, dar jos palaria in fata distributiei. oricum, cred ca nu trebuie neaparat sa stii ca o sa mori in curand ca sa faci ceea ce iti doresti. mi-a placut foarte mult secventa cand si-a pupat nepotica pe obraz si apoi a bifat pe lista "kiss the most beautiful girl on earth".\

forgetting sarah marshall - comedie de duminica seara. nu e atat de amuzanta incat sa fie inscrisa obligatoriu pe lista comediilor ce trebuie neaparat vizionate, dar in lipsa de ceva mai bun merita, macar pentru rolul lui Russel Brand, care intruchipeaza un star rock britanic, foarte ciudat si chiar hilar uneori. scena in care canta "inside of you" e delicioasa.

l'amant- marguerite duras
un fel de autobiografie fascinanta prin spontaneitatea limbajului si complexitatea amintirilor aduse la lumina cu nostalgie, resemnare, dar fara vreun regret.

sex, shopping si un roman - alain de botton (recitit)
povestea personajului principal m-a facut sa tresar de multe ori, fiindca se aseamana mult cu a mea. asadar mi-a placut la nebunie cartea asta, insa poate sunt subiectiva.

La capitolul muzica il desemnez luna asta pe Clint Mansell. coloana sonora Requiem for a Dream rings a bell? soundtrack genial, dar nu in sensul in care e soundtrackul de la Scent of a Woman de exemplu. sau cele semnate de James Horner. e mai mult decat atat. nu mai poti gandi limpede cand asculti.un fel de descantec.

easy come, easy go

de la cabinetul stomatologic. astazi ( si spun asta cu mandrie) mi-a fost tratata prima carie din viata mea.a fost o experienta deloc traumatizanta (contrar asteptarilor) si m-am linstit.gura mea e in regula, in bunastare:))

fiindca ultima amintire legata de dentist data de la 6 ani cand mi-au scos primul dinte de lapte si neavand habar cum e sa umble nenea sau tanti cu o masinarie prin gura ta am intrat in panica si l-am dus pe bunicul cu mine la cabinet. brusc, m-am simtit din nou fetita de 6 ani caruia ii e frica de dentist, nicidecum a responsible young woman on her very own. iar asta nu a fost de ajuns. in sala de asteptate am dat peste pasiunea mea din clasa a 7-a, materializata tarziu, doar pe la inceputul anilor de liceu, doi ani consecutiv de revelion, cand paharele de sampanie ne facusera suficient de dezinvolti cat se ne sarutam timizi. "si tu?" ma intreaba el. "da, prima carie din viata mea". "o, felicitari". "mersi". "voiam sa zic felicitari pentru ca e prima, adica...ca esti pentru prima data aici".o discutie balbaita si stangace, parca am fi ramas aceiasi pusti puberi de mai demult. in sfarsit am intrat in sala de tortura. 15 minute, operatiune de rutina, nu m-a durut, totul a fost cum nu-mi imaginam. doctorul m-a asigurat ca nu am alte probleme, deci pot sa mananc dulciuri linistita in continuare. cand am vazut acolo copii de 4 ani cu carii si tinere care aveau nevoie de proteza m-am bucurat ca desi nu am cel mai frumos si mai stralucitor zambet, macar e unul sanatos.