joi, 30 octombrie 2008

it was 3 am in the church of disco

imi place sa dansez. de fapt sa topai, sa ma pierd.muzica buna pe care poti dansa e un fel de evadare.nu-ti simti decat picioarele si capul.spinning around.in cluj sunt cateva locuri unde poti sa faci asta. desi am observat ca se cam strica peste tot atmosfera, de unde am dedus ca asa se intampla in viata, de multe ori ce e fain isi pierde stralucirea. totusi, orice e o optiune mai buna decat sa stai inchis intre patru pereti. cel putin pentru mine.

marți, 28 octombrie 2008

ea este dana, colega mea


de fapt nu chiar dana.loredana.una din colegele mele de camera si in acelasi timp cel mai dulce copil pe care l-am cunoscut in ultimul an.e genul ala de persoana pe care nu te poti supara, cu care poti sa razi si sa plangi si sa zambesti si sa tipi.si poti sa contezi pe ea la nevoie. cand am o problema mi-e tare usor sa povestesc cu ea.povestile curg de la sine si totul pare mai usor de deslusit. e atat de lipicioasa si pupacioasa si hugacioasa si iubareata, incat ma intreb ce s-ar intampla daca m-as intalni vreodata cu varianta ei masculina.
imi aduce aminte de mine cand o vad.mai rau decat o oglinda. ne plac aceleasi piese, aceleasi culori, avem visuri pe acelasi calapod.

You're my honey bunch, sugar plum pumpie umpy umpkin...


iar eu sunt your obi wan knobi :))

duminică, 26 octombrie 2008

in ce fel puteai sa descrii lumina? un fel de baloane de sapun in mii de culori. un fel de curcubeu desprins de pe cer. si inchideai ochii si incepeai sa te invarti si sa razi si radeai cu tot sufletul, si ochii iti radeau si cerul radea. era toata bucuria de lume cuprinsa intr-un ghiozdan. toate visele din lume ingemanate sub aceeasi pleoapa. tot verdele intr-un singur fir de iarba si toate zambetele pe acelasi chip.

iti visam palmele. stiam fiecare linie, o urmaream cu varful degetelor cuminte, pana cand se estompa si se scunfunda in pielea moale. iti visam palmele pe palmele mele si liniile se adanceau.

e timpul ca toata lumea sa mearga la culcare. e intuneric si frig, nu ramane decat sa iti lasi capul pe perna si sa inchizi ochii.dimineata e mai aproape decat crezi, asa se intampla de fiecare data, desi nimeni nu crede, desi nimeni nu se asteapta la asta. toamna e un fel de dimineata, te trezesti si vezi ca frunzele s-au risipit.

telefonul nu mai suna.suna doar in amintire.
exista mai multe ele si o singura ea.

ochii tai ma-ncearcana.

miercuri, 22 octombrie 2008

it snows only once in our dreams

astazi m-am indragostit de o carte. se numeste "snow" si e scrisa de orhan pamuk. abia am inceput-o si nu ma mai satur.nu vreau nici sa o termin in schimb. m-am delectat cu ea in timpul cursurilor de azi si mi-a inseninat ziua. ziua fiind cam idioata. mi-am pierdut una din esarfele mele preferate, m-am trezit degeaba de dimineata, am fost la o sedinta total nefolositoare cu studentii erasmus intr-o sala cu o temperatura de vreo 40 de grade si nimicuri din astea care s-au jucat cu nervii mei de-a baba oarba. au inceput sa ma enerveze oamenii din facultate, am inceput sa imi doresc cu adevarat sa plec la perpignan.intr-un fel trebuia sa se ajunga si la asta. pana atunci ma refugiez in lucrurile care imi fac placere. in primele pagini am gasit citatul din titlu. si m-am gandit atunci, in timpul cursului de analiza discursului publicitar cand profa povestea despre scoala de la Moscova si Julia Kristeva, daca a fost vreodata cand a "nins" la mine in "vis"? Si daca asta s-a intamplat deja, a doua oara nu o sa mai existe?

sâmbătă, 18 octombrie 2008

fug, nici nu stiu unde merg.dar merg si alerg intre mine si mine

“I have a theory that every time you make an important choice, the part of you left behind continues the other life you could have had. Some people's emanations are very strong, some people create themselves afresh outside of their own body. This is not fancy. If a potter has an idea, she makes it into a pot, and it exists beyond her, in its own separate life. She uses a physical substance to display her thoughts. If I use a metaphysical substance to display my thoughts, I might be anywhere at one time, influencing a number of different things, just as the potter and her pottery can exert influence in different places. There's a chance that I'm not here at all, that all the parts of me, running along all the choices I did and didn't make, for a moment brush against each other.”


s-a intamplat vreodata sa te simti ca esti de fapt cu totul altundeva? exista vreun loc in care te-ai simtit ca acasa de cum ai pus piciorul acolo? ai vreodata impresia ca la un moment dat ai luat o decizie care ti-a schimbat radical in bine sau rau traseul? ai regratat vreodata ca nu ai zis ceva la momentul potrivit? ti-a fost ffrica vreodata sa faci o alegere? inchizi uneori ochii si te trezesti in alt film decat viata ta? e mai bine sa nu raspunzi. e mai bine sa uiti. exista o singura realitate, cea in care te afli. restul sunt doar himere.

luni, 13 octombrie 2008

....

Thomas Listen. Listen. There are times when life calls out for a change. A transition. Like the seasons. Our spring was wonderful, but summer is over now and we missed out on autumn. And now all of a sudden, it's cold, so cold that everything is freezing over. Our love fell asleep, and the snow took it by surprise. But if you fall asleep in the snow, you don't feel death coming.


Je t’ai montre mon quartier, les bars, mon ecole. Je t’ai presente a mes amis, a mes parents.j’ecoutais tes chantes, tes espoirs, tes desirs, ta musique. Tu ecoutais la mienne. Le temps passait, le temps filait. Et tout paraissait si facile, si simple.libre...si nouveau et si unique.on allait au cinema, on allait danser.faire des cours.on riait tu pleurait. On fumait, nous rasaient.du temps a autre tu criait.sans raison.et parfois avec raison. Oui, avec raison parfois. Nous etions proche, si proche, toujours plus proche. Rions ensemble. Tu criait. Avec un raison parfois. Et parfois sans. Le temps passait.le temps filait. Tu criait, parfois avec raison. Le temps passait, sans raison. Tu criait. Sans raison.


Thomas, are you listening to me?
No, i can see you.
(Paris je t'aime-Faubourg Saint-Denis)

fara alte comentarii.

marți, 7 octombrie 2008

breathe

drumul de o jumatate de ora spre facultate prin centrul clujului imi da multe lectii de viata. de aceea acasa ma rup de realitate si ajung sa ma cred victima. azi-dimineata am vazut o multime de oameni obositi si ingrijorati mergand grabiti spre locul de munca. o fata plangea. mi-am dat seama ca eu nu eram nici obosita, nici ingrijorata, nu ma grabeam nicaieri si nici nu aveam vreun motiv de plans. asadar, desi suntem obisnuiti sa credem ca problemele noastre sunt cele mai mari, asta-i de obicei neadevarat. si realizezi asta doar privind spectacolul strazii.
imi place ca pot face popasuri unde vreau, ma opresc singura pe o banca, privesc oamenii din jur, unii citesc, altii butoneaza un telefon, mediteaza sau fumeaza. toti cauta sa respire si sa inteleaga ca dracu' nu-i asa de negru precum pare. un singur tablou, cel de final, la intrare in camin, m-a intristat. era ceva ce traisem si nu stiu daca inca mai traiesc.incertitudinea e cel mai perfid sentiment.
referitor la actiunile mele din ultima vreme, nu-s o scorpie.si nici nu pot sa fiu, oricat as fi incercat acum vreo 2-3 ani. printre defectele mele nu gasesti rautate. iar daca uneori mai ranesc, o fac fara sa vreau, tot din motivul ca vreau sa impac pe toata lumea.

duminică, 5 octombrie 2008

ascultand travka

Te asteapta in traficul aglomerat
Plin de femei date cu oja si lac
Parfum scump si miros de carburant.

Mi-e aproape scarba cateodata. Mai ales pentru ca am impresia ca nimeni nu intelege nimic din ceea ce ar trebui sa inteleaga.oameni in bataia vantului, pustii, modei.javre si sfinti alearga pe aceeasi trecere de pietoni.

Astazi sunt fericit
Astazi nu se intampla iarasi nimic



Zilele mele seamana unele cu altele, sunt gemene, ingemanate, triplete, se iubesc, se urasc, se anuleaza una pe alta iar eu nu pot sa fac nimic, le urmez supusa.

Orasul e plin de turisti cu sandale
Lumea e fericita
Astazi are mancare.


iar din cand in cand mai apar oamenii.e schimba fiecare om pe care il indragim si care trece prin viata noastra.norocul nostru daca reusim sa ne lasam sa fim schimbati in bine.ceea ce se intampla dupa,e o chestiune de gusturi.sa nu punem vina pe destin.care fie vorba intre noi,lucreaza cam pe muchie de cutit si nu ofera decat o polita in alb.nimic concret,nici o garantie.noi ne facem viata.schimbari,alegeri.tot tacamul.

miercuri, 1 octombrie 2008

back to old style

dar am racit.si uite ca nu ma pot bucura la maxim de clipele astea inca relaxate in cluj. pt ca orarul e haotic si inca nimeni nu stie care pe unde am decis sa frec putin menta, iar acum sunt obligata oricum, pentru ca iar imi fac amigdalele figuri. asa ca...vesti bune poate data viitoare.