it snows only once in our dreams

astazi m-am indragostit de o carte. se numeste "snow" si e scrisa de orhan pamuk. abia am inceput-o si nu ma mai satur.nu vreau nici sa o termin in schimb. m-am delectat cu ea in timpul cursurilor de azi si mi-a inseninat ziua. ziua fiind cam idioata. mi-am pierdut una din esarfele mele preferate, m-am trezit degeaba de dimineata, am fost la o sedinta total nefolositoare cu studentii erasmus intr-o sala cu o temperatura de vreo 40 de grade si nimicuri din astea care s-au jucat cu nervii mei de-a baba oarba. au inceput sa ma enerveze oamenii din facultate, am inceput sa imi doresc cu adevarat sa plec la perpignan.intr-un fel trebuia sa se ajunga si la asta. pana atunci ma refugiez in lucrurile care imi fac placere. in primele pagini am gasit citatul din titlu. si m-am gandit atunci, in timpul cursului de analiza discursului publicitar cand profa povestea despre scoala de la Moscova si Julia Kristeva, daca a fost vreodata cand a "nins" la mine in "vis"? Si daca asta s-a intamplat deja, a doua oara nu o sa mai existe?