coveruri placebo

we live in a strange bubble
I'm cutting open a vein and letting it bleed for you. (brian molko)


http://www.youtube.com/watch?v=IETfCzwSU6k&feature=related ( cover dupa pixies)

http://www.youtube.com/watch?v=CSbFcgT0B00 (cover dupa sinead o'connor)

http://www.youtube.com/watch?v=aK-80TuUgYs ( cover dupa depeche mode)

http://www.youtube.com/watch?v=00rmKdNNdvU&feature=related ( cover dupa kate bush)

a fi sau a nu fi snob

m-am saturat de snobi. cu aerul lor boem si preocupat de frumusetile neobservabile ale vietii, sunt virulenti si ingamfati,tin bloguri pretentioase, nu se "coboara" in asa hal incat sa scrie despre subiecte aparent banale dar care fac parte din realitate, au gusturi pestrite la muzica, filme si carti, ridicand in slavi tot ce poate fi mai nonconformist pe piata, dar nu stiu cat din convingere si cat din ipocrizie. se dau mari intelectuali si cititi si culti, dar e doar o impresie, o masca prost lipita pentru a iesi in evidenta.

as putea sa va dau exemplu de astfel de personaje insa o sa va dau niste contraexemple. doua bloguri mustind de originalitate, fara sa cada in capcana asta in care cad atatia "copii - minune".
intrati aici ca sa va delectati:
http://fubuki.ablog.ro/
http://bananasinananas.blogspot.com/

despre glume si...distante

cand doua persoane, ambele cu un simt al umorului foarte dezvoltat, ajung sa isi reproseze chestii de genul: " nu se mai poate glumi cu tine, te oftici din orice", "pai tu esti de vina, inainte glumele tale nu erau asa exagerate" inseamna ca... vacanta mare nu-i cea mai roz perioada din viata unui student, cu toate bucuriile pe care le aduce.

e altceva sa stai la un camin distanta si cand ti se face dor in zece minute sa fi acolo sa te linistesti decat sa stai la 200 de km distanta si sa primesti intalniri in portii de cateva zile si apoi vreo doua-trei saptamani de neve. normal ca glumitzele pot provoca bubitze. e tensiunea aia a departarii, practic fortat de cicumstante sa poti faci orice in afara de a fi cu persoana pe care chiar ti-o doresti aproape. mai exista lungile conversatii telefonice sau scurtele conversatii virtuale care mai indulcesc vacanta.

totusi, nu e o tragedie foarte mare. ai timp sa ti se faca dor, sa iti dai seama cat inseamna celalalt pentru tine, sa intelegi tot ce nu aveai timp sa intelegi cand stateati buza-n buza. mai iti faci timp de parinti, de prietenii de acasa, de catel, de pisica. la urma urmei,nu mai e mult pana la toamna. abia astept.

CocoRosie

"in a bathroom in Paris we found ourselves. Steamed up
windows, infinite rainy days, the kettle’s constant hiss
and the weary moan of a dying ambulance summoned songs from
another time…"

muzica perfecta de ascultat in timp ce citesti un roman de george sand sau de anais nin. versuri croite in stil minimalist, o linie melodica pe alocuri haioasa, pe alocuri stranie, perverso-inocenta din cauza inflexiunilor surprizatoare ale vocii. cantece infasurate in purpuriu, visiniu, violet, albastru inchis si gri petrol. tonuri tari, esente usor dureroase, senzatii apasatoare si relaxante in acelasi timp. furtuna si eliberare.

cocorosie alina dezamagirile si amarasc bucuriile. un fel de colaj de amintiri, iubiri esuate, strazi inundate, copilarii pierdute.toate acestea scaldate in soare si cerul albastru al nsivitatii unui adolescent cu ochii mari si multe goluri in suflet.

jurnal de vacanta partea 1

si implicit partea frumoasa pentru ca partea 2 va fi vacanta cu parintii. not very funny, isn't it?

ziua 1
il pescuiesc pe andrei sau mai degraba el pe mine din gara din cluj.din jibou pana in cluj pe sageata plictiseala cronica, ma dureau urechile de la muzica din casti, iar controlorul s-a uitat la mine si nu mi-a controlat biletul (aici intervin cateva variante: ori am o fatza comuna ceea ce e foarte probabil, ori semanam cu fiica lui sau cu ceva iubita din copilarie ori pur si simplu are probleme cu memoria si orientarea in vastul spatiu al vagonului). calatorim noaptea, nu prea reusim sa dormim,dar el e bine dispus de la bere.se leaga un cersetor de noi cu o buba diforma, vrea sa ii platim medicamentele.dar fumeaza.ii dam o tigara. in compartiment mai e o tipa careia ii e frica de intuneric dar adoarme bustean si doi tipi cam mutulache, dar total inofensivi si insipizi si da, inodori. din fericire. mancam dovlecei pane.iumi.

ziua 2
dimineata in sfarsit. dimineata ridicol de devreme, respectiv 6. trenul nu gareaza in busteni ci la 10 minute in spatele garii.locomativa. vagonul 19 al nostru undeva intre maracini si linii de cale ferata in lucru. ne dam jos cu greu, mai rade si controloarea ca nu ne-am dat jos pe partea cu gara. care era o fasie de 50 de cm acoperita cu urzici. ajungem in gara, apoi la casa unde ne-am cazat. o camera cu baie si bucatarie. cam frig, dar curat si dragut. am dormitat toata ziua cu scurte iesiri pentru procurare de hrana si bautura. a se citi suc:D descoperit pizza rea si scumpa si pizza buna si ieftina. noaptea ploaie si furtuna.previziuni meteorologice sumbre.

ziua 3
dimineata tare la 8. soare. mergem in gara, bem o cafeluta si luam primul tren. se nimereste sa fie spre brasov, asa ca mergem sa vedem castelul bran. ne dam jos la interventia mea euforica in ceea ce se dovedeste a fi gara Darste si nu gara Brasov. cam trist. alergam dupa autobuzul care duce spre oras la gara.il prindem la fix, dar drumul e in lucru si ajungem intr-o ora. de acolo alt autobuz pana la autogara. in autogara gogosi si apoi alt autobuz pana la bran, plin de straini. strainii se inmultesc in zona castelului. branul nu e cine stie ce, si andrei a recunoscut. pe dinafara arata a castelul lui dracula ( desi nu are nicio legatura cu tepes) dar pe dinauntru e casa de la tara a reginei maria. apoi am urcat pe o coasta cam abrupta si alunecoasa pentru experienta mea precara in acest domeniu. pe la jumatate fitoasa si fricoasa de mine nu a mai vrut sa urce si m-am certat cu andrei. noroc ca am vazut niste fructe rosii apetisante. iar andrei a izbucnit in ras si mi-a zis ca sunt ciresele cainelui si sunt foarte otravitoare.probabil daca as fi fost doar cu anubis, as fi mancat:))) asa ca ne-am impacat, am urcat pana sus si am cules zmeura.
la intoarcere am inotat printre kitschurile de la tarabe si am mancat gaufre dar n-a prins ploaia. in brasov la fel. am baut bere intr-o Berarie de langa o Cofetarie,ca pe vremea lui Ceausescu. dar am ras mult de tot si 2 ore au trecut pe nesimitite.

ziua 4
Sinaia si ploaie marunta. gasim un restaurant bun si ieftin si mancam ciorba de perisoare la 9 dimineata. mergem la peles si ne certam din nou, pentru ca eu nu prea aveam chef sa vizitez. vizitam totusi cu tur extins si nu regret. pelesul e impresionant de luxos si incarcat, dar nu de prost gust. totusi cu ce e in el ai putea hrani toata Romania un an. vremea isi revine si dupa ce andrei isi ia un bumerang si eu afine mergem la telecabina sa urcam la cota 1400. privelisti foarte frumoase. vrem sa mergem pe o poteca, dar cineva ne avertizeaza ca tocmai se intalnise cu ursul. bumerangul lui andrei ma loveste in cap. ne intoarcem la busteni pentru somnul de dupa-masa tarziu si apoi iesim intr-un pub cam gol, dar foarte dragut, in comparatie cu restul cluburilor de cocalari.

ziua 5
luam spre casa acceleratul de 9 dimineata, nu mai avem locuri si stam pe interval pentru ca toata lumea mergea la festivalul de la sighisoara. ma mai cert pe final putin cu andrei, dar ne impacam din priviri. ne despartim la cluj, el ia autobuzul eu raman in tren.ghinion. ajung cu o ora jumatate mai tarziu, datorita inundatiilor. dar ajung si ma trantesc in pat.

a fost frumos, genul ala de mini vacanta in care ai putea sa faci o groaza de chestii dar trebuie sa le alegi pe cele mai importante, dar nu ai nici timp sa te plictisesti, si razi si te bucuri si scoti limba si fac baloane de sapun si alergi dupa bumerang si culegi frunze si te tii in brate. si in care previziunile meteorologice raman in buna parte doar previziuni.

total mess?

De prea multe ori fac lucruri pe care nu le gândesc înainte. Este talentul meu personal, aş putea zice. Am un obicei foarte prost de a da vina pe intuiţie, de fapt chiar nu este vorba de al şaselea simţ. Pur şi simplu orice alegere pe care o fac sau orice acţiune care implică o pierdere atrage după sine regrete mai mult sau mai puţin profunde care se manifestă la un nivel mai mult sau mai puţin compromiţător. Prin urmare, reuşesc deseori să mă fac de cacao din cauza dorinţei mele acute de a fi şi in car şi-n teleguţă. Şi la dracu în căruţă. Aşadar nu stau prea bine la capitolul decizii.

Nu-s mulţumită niciodată şi la sfârşitul zilei am nervii bine întinşi pe bigudiuri, simt nevoia unui Long Island pe o terasă la mare ( sau mai bine o vodka simplă sau însoţită de o limonadă într-unul din barurile mele preferate) şi dau pe oricine vina în afara de mine pentru eventualurile eşecuri survenite. J en ai marre. Şi atunci încep să fac tot felul de rahaţişuri necugetate. Mă plâng cu ipocrizie că viaţa mea e a total mess. O vizitez pe prietena mea cea mai bună doar ca să fumăm în baie, ea lângă geam tuşind, eu pe colacul WC.ului cu delfini înecându-mă. Citesc cărţi despre modă doar pentru că sunt în engleză, dar învăţ involuntar mărcile. Ştiu să fac diferenţa între Gap si Oscar de la Renta.Sâc. Îmi imaginez ce-ar fi fost dacă, apoi îmi dau seama că nu ar fi fost prea bine. Trimit un sms prietenului meu. Mă enervez că nu răspunde în 5 minute şi îi mai trimit 3. De obicei, când am nevoie să sun pe cineva, şi eu sun rar pe cineva pentru că mă enervează să vorbesc la telefon, dar în acele momente când chiar îmi doresc să mi se răspundă, atunci sună ori ocupat 20 de minute la rînd, ori intră mesageria sau o voce piţigăiată îmi spune că abonatul nu e disponibil.

Ce de căcat, îmi spun. Nu am răbdare şi sun de zeci de ori la rând.

"Să fabrici trecut de dimineaţă până seara"

Se mai întâmplă să uiţi că exişti. Asta este, nu-i nicio tragedie. E ceva firesc, puţin frustrant, uşor ironic. Te trezeşti la timp, îţi spui că e din pricina oboselii, îţi aprinzi o ţigară, două, trei, un pachet. Asculţi ploaia cum bate in geam. Îţi verifici adresa de mail, saluţi un prieten pe messenger. Îţi faci o cafea dintr-un plic de ness şi puţină apă încălzită pe aragaz. Pui un film si adormi cu o pernă în braţe, sperând că mâine dimineaţă, ceva, ceva va fi altfel. Eu una, adormeam întotdeauna cu speranţa că mâine dimineaţă totul va rămâne la fel. Povara unei schimbări era mult prea apăsătoare.


Până la o anumită vârstă am fost copilul model, cu un comportament exemplar, puţin cam timid, înlăcrimat şi conştiincios. Eram o păpuşă mică şi rotunda, măcelarită de frici naive şi frustări precoce, fără aşteptări, fără idei, fără personalitate. Un copil şters, insipid, fără farmec, îngropat undeva între a face pe placul celorlalţi si a fi lăsat definitiv în pace. Un omuleţ tăcut, scriindu-şi temele zi de zi la aceeaşi oră pe aceeaşi măsuţă cu aceaaşi grijă. Viaţa mea era goală, nu ma jucam cu nimeni, nu alergam după fluturi, nu mă urcam în copaci. Sunt amintiri estompate, neclare, fără strălucire. Eram fericită? Probabil. Nu zic nu. Mintea mea atunci mergea pe o singură linie, simplă şi continuă, un drum de ţară lin, fără gropi, sub un cer senin şi un soare ce năştea lumină difuză. Eram încă sub un înveliş protector şi călduţ, ca un copil nenăscut mulţumit cu soarta sa. Ca o larva în cocon. Nu ştiu când m-am născut cu adevărat. Probabil pe la 15 ani.

ordinea cuvintelor

pentru cine nu stie, Nichita Stanescu.

" ne suradem asa, ca si cum/ n-am spune unul altuia/ ca-ntr-adevar traim/ si nu vom muri definitiv, niciodata"
"pe strada asta au lucrat oameni./ am stiut-o de la mare departare/ dupa mirosul prietenos al asfaltului"
"te iubesc, strigam, prezent al vietii mele/ si strigatul/mi se desfacea in comete"
" sarut mainil, iubita noastra!/ ce mai faceti?/ dar ea radea pentru ca/ nu mai era de mult acasa"
"privirea are samburi/ ca si cum ar fi o fructa"
"curva, ramai, o ramai/ o ramai, ramai la mine/ eu sunt barbatul dintai/ din desime"
" ea sta plictisita si foarte frumoasa/ parul ei negru este suparat/mana ei luminoasa/ demult m-a uitat (...) ea sta plictisita si foarte frumoasa/ si eu numai pentru ea traiesc/ in lumea fioroasa. de sub ceresc"
"da-mi, Doamne, victorie,/ ajuta-ma sa/mi inving dusmanii/ pielea de pe mine, marginea, orele, anii"
"Eu nu sunt altceva decât
o pată de sânge
care vorbeşte"

:)

i-am spus mai demult cand m-a intrebat despre ce o sa mai scriu pe blog ca o sa scriu despre el. mi-a zis ca nu am ce sa scriu despre el, pentru ca nu e un personaj colorat.

dar este. toti care il cunosc cred ca sunt convinsi de asta. este amuzant fara sa fie enervant, ironic fara sa fie sarcastic, plin de viata fara sa fie obositor, afectuos fara sa fie sufocant, lipicios fara sa fie scarbos, optimist fara sa fie utopic.

nu m-am plictisit niciodata in prezenta lui. ceea ce e cam wow pentru ca eu ma plictisesc repede si de toata lumea, uneori chiar si de mine. se reinventeaza la fiecare minut.e vesel, dar si serios cand trebuie si asta imi place. are replici acide si asta imi place. e spontam si asta imi place. e pupacios si asta imi place.la nebunie.

povestea noastra e ciudatica, dar draguta.oricum e ceva e o chestie doar a noastra si nu cred ca va intereseaza. insa povestea asta m-a facut si ma face sa vad anumite chestii intr-o alta lumina. nu vreau sa fiu siropoasa, nici el, nici eu nici noi nu avem nimic in comun cu romantismul expirat si dulcegariile ieftine. doar ca alinutza e fericita si ar fi vrut sa impartaseasca asta aici.

the beautiful people

The worms will live in every host
Its hard to pick which one they eat most ( the beautiful people - m manson)

nu o sa scriu despre societatea de azi in care predomina superficialitatea. nu o sa scriu despre bransa anorexica, despre adolescentele cu probleme care isi taie venele in fata revistelor cu miss univers, despre barbatii care vaneaza bunaciuni si prostaciuni, despre baba Israela care si-a tras un sot care i-ar putea fi nepot. nu o sa scriu despre frumusete, decat cu alta ocazie, cand voi vorbi despre alain de botton si conceptiile lui pe aceasta tema. nu o sa scriu despre elixirul tineretii, creme de plante, geluri anticelulitice, sedinte de spa, carbonizare la solar, ochii albastri pe care mi-as fi dorit sa ii am.

doar ca am ajuns la o concluzie. ca sa te inconjori de plaiboi si fotomodele trebuie sa fii batran/a si sa caci bani. doar asa poti cumpara pielea intinsa si stralucitoare, ochii mari, sanii frumosi, fundurile bombate de care iti amintesti cu jind din tinerete. asa cumperi niste oameni pe cat de frumosi pe atat de dispusi sa te linga pe unde vrei tu pentru o viata mondena, imbibata in tot ce nu au avut in copilarie. practic le cumperi orbirea.

restul oamenilor nu sunt atat de norocosi. ca sa regulezi in fiecare seara o tipa sexy,cu silueta perfecta, tacuta si exact pe gustul tau poti sa faci doar un singur lucru: sa iti cumperi naibii o papusa gonflabila. nici sa o umfli nu trebuie sa te chinui.

dragoste sau sex?

mergand pe strazile din cluj, se mai intampla sa ma mai holbez la oameni. sa imi imaginez povestile lor, grijile si bucuriile care ii construiesc, desfac, lipesc. imi place sa ma joc cu posibilele lor destine, sa incerc sa ii cunosc intr-o secunda, dupa trasaturile fetei, imbracaminte, mers si postura, ca mai apoi sa ii uit dupa 10 secunde.

zilele astea privindu-i ma gandeam care dintre ei facuse sex sau dragoste in dimineata aceea, in saptamana aceea, care si cate orgasme au avut, cui ii place si cum nu, cum le place si cum nu. foarte greu de ghicit, daca ne luam dupa vorbele ca matza blanda zgarie rau si buturuga mica rastoarna carul mare. sau intinde-te cat ti-e plapuma. pana la urma, fiecare cu dormitorul sau. ca e de 4 ori pe noapte, in aer liber, in bucatarie, cu sotul, prietenul, vecinul de bloc, cel mai bun prieten sau cel mai aprig dusman - acum vorbesc ca o fata ce sunt- placere sa fie. cu sau fara obligatii, dupa caz si gusturi.

iar acum apare intrebarea...dragoste sau sex? noaptea, cand se sting toate luminile, cand se trag perdele, cand se inchid usile - sau nu- atunci si acolo se raspunde. cert este ca in fiecare noapte exista oameni care fac sex si sunt fericiti. dar cei mai fericiti sunt cei care fac sex din dragoste.

voi mai visati?

eu visez o zi calda si ploioasa cu un pat alb langa geam si pe geam sa vad mult verde, sa ii port camasa si sosete de lana, sa am o vaza plina cu margarete si o tava plina cu briose. sa stea langa mine si sa ne uitam la tavan.

obsestii cotidiene

ma trezesc in fiecare dimineata la amiazi cu o durere de cap din ochiul stang pana in emisfera vestica a lobului drept. incerc sa ma ridic din pat dar nu reusesc decat sa iau laptopul in brate si sa butonez. mai mananc ceva, citesc doua pagini, laptop din nou si tot asa. pana cand seara ies in oras sa beau apa plata sau pepsi sau redds si sa imi iau mini portia de nicotina. apoi laptop si dupa 3 dimineata somn. si cate o ora la telefon.
am o viata foarte palpitanta. mai am timp sa dezvolt si obsesii: pentru piesa marble house si pentru cantecelul a la claire fontaine de pe soundtrackul de la painted veil. secsi film. asa ca ascult ore in sir astea doua piese si imi impaienjenesc ochii cu planuri de vacanta.

e foarte aiurea sa nu ai ce face, insa daca te obisnuiesti cu ideea ajungi sa iti devina hobby. cel putin in vacanta.

this is the new shit

Termenul de “emo” vine de la "emotional" care ne poate duce, eventual, cu gandul la acele persoane ceva mai sensibile, afective, si usor de impresionat.“Emo” este, de fapt, starea pe care persoana ce se considera astfel o are datorita unor deceptii peste care nu a putut trece (in cazul unora) sau datorita simplului fapt ca “filmul a fost prea frumos pentru a se termina astfel” sau a unor versuri “ce deprima” (foooaaarte triiiist).

Se evidentiaza si prin felul lui de a se imbraca, purtand tot felul de combinatii ciudate de haine pe care oamenii nu le poarta, in general si poarta o geanta lunga tip postas. ( asta-i tare)

"castiga un telefon emobil" (ce reclama tembela)

Emo kids have been rounded up and beaten in mass attacks ( de ce nu ma mir?)

cica emo quote: kiss me, i'm emo! (cine si-ar dori?)

Emo boys kissing.yummy. Considered to be the hottest thing in the emo scene. Usually there is no attraction behind the act of emo guys kissing. They just do it because they can, and they know girls think it's hot! Boy, are they right, there is just something about it that makes chicks just want to see more. However, sometimes there is a attraction behind the kiss. (WTF??!! gata, ma culc, nu mai caut nimic pe net, m-am speriat)

PS: desi e subiect tabu, trebuia sa scriu despre emokids. pt loredana, ca destul ne hlizeam noi.

despre azi

ieri domnul andrei ( adica tzusky, dupa cum il numesc toti prietenii) mi-a facut observatie cu privire la ideile care apar pe blog a caror radacina se afla in discutiile noastre ( de ex, postul cu meteorologia). asa ca l-am provocat sa scrie si el un blog. dar dansul se cam codea. asa ca am hotarat sa scriem un blog impreuna. ideea de baza era foarte tare ( urinel, hormonica, lingling, font roz ciclam) dar nu ne-ar fi permis sa scriem si chestii cat de cat reale despre noi. deocamdata am gasit un nume pt blog ( asta pe la 4 dimineata). in rest, vom mai cugeta( si ne va lua muuuult, ca doar suntem ardeleni).
voi reveni cu noutati.

ps: urasc posta romana. sau cel putin functionarele de la posta de la mine din oras. sunt proaste, grase, buboase, unsuroase, tafnoase, simandicoase, transpirate si cretine.

later edit: tzusky mi-a facut din nou observatie spunand ca el de fapt nu mi-a facut observatie ci doar o constatare. o sa il numesc domnul "eu constat":D *hug* *hug*

alinutza e romantica azi

“Later that day I got to thinking about relationships. There are those that open you up to something new and exotic, those that are old and familiar, those that bring up lots of questions, those that bring you somewhere unexpected, those that bring you far from where you started, and those that bring you back. But the most exciting, challenging and significant relationship of all is the one you have with yourself. And if you can find someone to love the you you love, well, that's just fabulous.”

majoritatea ne uitam in oglinda si ne vedem frumosi, stralucitori si puternici. ce daca am mancat rahat nu o data in viata, ce daca am calcat cu talpile jegoase peste ceilalti, ce daca facem pipi si apoi nu ne spalam pe maini? avem freza si fatza.asta conteaza ca sa ne iubim.

la fel trecem si cu vederea ( poate nu chiar in acelasi procent) cusururile deranjante ale celor la care tinem. le suportam tacerile, duritatile, nepasarile, dosurile intoarse, posesivitatea, indolenta. suportam din obisnuinta, din frica de singuratate, din dorinta de a iubi pur si simplu pe cineva. le suportam cu dragoste,rabdare sau cu furie. ii/le vedem frumosi/frumoase, stralucitori/stralucitoare, puternici/puternice. le acceptam fetisurile, obsesiile care nu au nicio legatura cu noi desi nu ne convin.

pana cand intr-o zi se sparge oglinda. si coboram disperati si ne uitam in balta din fata blocului. atunci ne sar in ochi nepasarile si duritatile.

dormeam dar simteam fizic ca cineva era foarte aproape si ma privea. era mai mult decat o apasare, era o mangaiere. cu ochii. imi tineam pleoapele stranse pentru ca imi placea senzatia. voiam sa se prelungeasca. cand in sfarsit am deschis ochii mi s-au oglindit in altii. era si un zambet usor umezit pe buze. poate fiindca dorm nostim, cu gura deschisa. aveam in fata mea oglinda fidela a unui impuls sincer, a unui gand abia incoltit dar nepatat de conformismele realismului tipic urban. cred ca atunci am ales bucuria.