toamna pe ulita

astazi am respirat pentru prima data anul asta aer de toamna. il simti: e mai rece, mai aromat, mirosind a struguri, a ploaie, a soare blajin, a inceput de scoala. aerul ala care transforma totul in vant. chiar si visul.chiar si cosmarul.chiar si privirile complice.chiar si amintirile. chiar si primaverile.

inceputul de toamna e ca un zambet bland. care vindeca rani, ale noastre, ale voastre. iar cand se strica umbrela, o iei prin ploaie, cu parul imbibat, cand cercuri de zahar se topesc pe buzele pietonilor.

toamna se deapana istorii si se numara bobocii. toamna nu-i trista, e ca in povestea aia in care ea a tipat "cucu", el "bau" and they lived happily ever after.

carti si filme mirobolante

the dreamers
"as we walked, we talked and talked and talked about politics, about movies, and about why the French could never come close to producing a good rock band. "
"I don't believe in God, but if I did, he would be a black, left-handed guitarist. ""un film ca o scrisoare de dragoste catre paris, catre cinemateca si catre dragoste insasi".asa a fost caracterizat the dreamers. l-am vazut prima data cu cateva luni in urma, probabil asta-iarna,nu mai tin minte exact. scene discret socante si Louis Garell. un menage a trois aproape volatil si da, oarecum inocent, desi doi din triunghi erau chiar frate si sora si inca gemeni. liliac, madlene cu caise, transpiratie, saliva, lacrimioare si frezii.cam astea ar fi ingredientele daca the dreamers ar fi un parfum.

irreversible
Studentul: Am văzut, dar nu am înţeles nimic… Care e mesajul filmului?
Gaspar Noé(regizorul): Mesajul filmului este următorul: e târziu, eşti obosit şi e timpul să chemi un taxi, să îţi iei prietena şi să te duci acasă…"imagistica dura,poveste crancena,dureroasa.scene tandre.caustice.crude.nemaipomenit de crude.senzatie de mers cu spatele.cuvinte grele.
le temps detruit tout.si razbunarea nu inseamna nimic decat inchiderea unui cerc.

frederic beigbeder
"dragostea dureaza 3 ani", "windows on the world" si "iarta-ma.ajuta-ma". au fost nevoie de 3 carti sa ma indragostesc irecuperabil de stilul lui frederic beigbeder. descrie ca nimeni altul si are un cinism dulceag si o nostalgie acida printre randuri. imi aduce aminte de alain de botton, dar e mult mai sincer si din cauza asta mai dureros.

"Si-mi mai placeau saracia lor, modul in care se daruiau, prea repede, doar pt un room service la Mariott, hainele lor de imitatie de firma, blanurile false, apa de toaleta ieftina, putind a trandafiri de sinteza chimica (...) Odata, una dintre ele mi-a cerut un bilet de metrou pt a se intoarce acasa. Un telefon la Serghi si, de atunci, nu s-a mai deplasat niciodata decat in Hummer. Industriasii stiu sa recompenseze munca bine facuta"

"un tantar dureaza o zi, un trandafir trei zile.O pisica dureaza treisprezece ani, dragostea trei."

"Chiar credeti ca e sinistru sa traiesti printre mobile pe care nu tu le-ai ales?Nu sunt de acord. Cu adevarat sinistru e sa pierzi ceasuri in sir prin magazine, ezitand intre diferite modele de scaune"

"Imi doresc sa le sarut (semn bun), sa ma insor cu ele (inca si mai comercial) sau sa le musc de gat ( si sa semnam pe loc contractul de exclusivitate)?"

"Avea jumatate din anii mei, asadar era mai sincera"

"Nu sunt nici ateu, nici religios.sunt nicaieri si astept sa ploua cu fete"hmm.cineva zicea ca e cel mai superficial si mai narcisist scriitor de la sade incoace. probabil de aia are si succes, scrie in stilul in care noi traim.

per.fect

probabil ca stiti povestioara aia cu omul care si-a comandat un costum superb,dintr-un material foarte fin la un croitor de renume.costumul arata splendid,insa odata imbracat,omul noastru si-a dat seama ca ii vine cam stramb.atunci croitorul l-a sfatuit sa indoaie putin genunchiul ca tivul sa coboare,sa isi intoarca mana ca maneca sa cada bine,sa se aplece putin ca sa nu se mai vada cutele.iese omul in strada si se intalneste cu un cunoscut care ii zice: "costumul de pe tine arata minunat,dar tu de ce arati asa de chinuit"?

in felul asta aleargam spre perfectiune si spre tot ce e mai bun (fiindca noi chiar credem ca meritam tot ce e mai bun).aruncam la gunoi tot ce are un cusur si ne continuam fuga bezmetica.ne calcam peste suflet.si peste sufletul altora.dar e atat de van sa cauti perfectele alegeri,perfectele potriviri.defectele sunt iminente.iar perfectiunea e un vis prost fabricat, o iluzie cel putin tampa si al naibii de plictisitoare.pana la urma greselile ne fac viata mai suculenta,stangaciile ne formuleaza.iubirile ratate ne sensibilizeaza.sperantele inselate ne calesc.situatiile penibile ne fac sa zambim.

"perfect" e doar un cuvant de dictionar.el a creat false sperante si darama povesti doar fiindca unii sunt atat de ingusti la minte incat cred in el.

din blogul vechi.acum un an

"ieri".motu pittis si alti promotori ai bunului-gust si bunului-simt luptau pentru libertatea de exprimare,pentru libertatea de a fi noi insine.luptau cu gandul spre viitor.erau plini de entuziasm,speranta,erau rebeli,frumosi si boemi.fetele aveau pielea alba,bucle si ochi luminosi.baietii purtau plete,blugi si piele.toti fumau dintr-o tigara.se canta la chitara.serate folk.voie buna.prieteni adevarati,de-o viata.iubiri sincere,chiar de erau trecatoare.motociclete.vacante la marea neagra sau in carpatii patriei.naturalete.muzica buna,atat de buna,incat mie imi da fiori.

azi.nimeni nu mai lupta pentru nimic in afara de propria bunastare materiala.toti sunt obositi,suprasaturati si ranchiunosi.ne atasam de conventii.fetele au pielea ingalbenita la solar,parul indreptat cu placa si lentile de contact.baietii poarta freze elaborate,tricouri roz si isi fac pedichiura.toti fumeaza slims,niciodata din aceeasi tigara pt ca e neigienic.se merge in club cu toptanul.prietenii si iubiri pe interse.masini scumpe si poleite,dupa care se boteaza progenituri (mercedesa manca-o-ar mama).vacante in turcia si grecia.snobism.muzica proasta,atat de proasta de te trec transpiratiile.

m-am saturat de genti "prado" cumparate de la mama omida,de curele aurii si argintii date cu tone de sclipici si pietre de somes poleite,de galben pai din cutia de vopsea de par,de tipese pe platforme,cu fuste de 3 cm si buze indelung rujate cu roz ciclam peste conturul maro exclamand: "asta e tare,fato,ma ia cu Bmw-ul de acasa",de domnii salam,carnat sau toba si cum i-o mai chema,de farduri albastre,de aparentele astea gretoase.

cei care sunt altfel sunt numiti ciudati,inadaptati,aroganti,satanisti,sonati.cei care sunt atfel inca merg la concerte folk si rock,inca fumeaza din aceeasi tigara,inca poarta piele si blugi si culori frumoase.cei care sunt altfel se strang in parc si canta piese phoenix si pasarea colibri.

pentru ca muzica ramane.ea va da puterea exemplului.datorita ei se vor renaste probabil generatiile de nebuni frumosi din cenusa.eu stiu si prietenii mei stiu ca viata nu inseamna nici un palat,nici o discoteca.ca viata e bucurie,entuziasm,naivitate,explozie. ca muzica da viata.

"Cine moare, mielule ? Si noi mieii, domnule
Si voi domnii , domnule
Noi cu totii, domnule.
Ce ramane, mielule ? Acest cantec, domnule ."

cu bagajele facute

"welcome to the age of un-innocence,where nobody takes breakfast at tiffany's and has affairs to remember...instead we have breakfast at 7 am and have affairs which we try to forget as quickly as possible" (s&c)

citeam zilele trecute intr-o revista despre o femeie care dupa ce se vazuse doar o singura data cu un tip, si-a dat cu el intalnire in orasele celebre ale lumii. chiar a facut un credit ca sa poata sa ajunga in singapore. idila lor s-a terminat brusc cand ea nu a mai putut sa ajunga la cassablanca. ce se intampla cu noi? nu ne mai putem consuma dragostea intr-un decor banal, suntem chiar atat de imbibati de rutina incat facem tot posibilul sa traim ceva iesit din comun desi stim ca e ceva efemer? sau dimpotriva, uneori e ideal sa te poti desprinde de cotidian si sa te avanti in neprevazut, chiar si pentru scurt timp?

daca vrei cu tot dinadinsul sa ai o poveste speciala, cu weekenduri petrecute in locatii necunoscute sau in casele prietenilor de pe nu stiu unde poti sa alegi o relatie la distanta. distanta de un un judet, de cinci, la celalalt capat al hartii, distanta de o tara, doua, un continent, un continent si-un ocean.ai o gramada de posibilitati.dar atentie, acele "affairs to remember" spot sa se destrame la fel de bine si chiar mai usor decat relatiile normale, "la domiciliu". pentru ca deseori increderea se sfarama in mii de bucatele, comunicarea ajunge sub nivelul marii, atractia se topeste intre kilometrul 0 si kilometrul 1000, dragostea apare cu semnul intrebarii, iar viitorul e undeva prea departe ca sa-l poti zari macar. bineinteles insa, ramai cu imaginea asternuturilor albe din camerele de hotel, cu sunetul pasilor pe alei ascunse, pasi a doi straini mana in mana, cu plimbarile prin ploaie, cu sms-urile care puse cap la cap ar putea fi publicate intr-o carticica, cu excursiile, cu intrebarile fara raspuns, dorurile fara rost si sfarsitul povestii, mirat si brusc. pentru ca la urma urmei, nu poti trai prea mult cu bagajele facute. asa ca oamenii pragmatici ajung sa se desparta, cei visatori.... ei poate chiar ajung sa-si ia micul dejun la Tiffany's.

PS: nu ma refer la relatiile obligate sa fie la distante in vacante (dulce studentie) sau din cazul unor deplasari in interes de serviciu. e altceva cand esti tot timpul departe de cineva si altceva cand petreci cateva luni nedespartit de cineva si doar din cand in cand esti obligat sa pastrezi distanta. altfel se cimenteaza povestea.si credeti-ma ca stiu ce vorbesc.

despre cluj, cu multa dragoste

Daca as putea sa povestesc despre atmosfera Parisului din "Sarbatoare de neuitat" ati intelege poate mai bine ceea ce simt eu pentru Cluj. Clujul e genul ala de oras care iti poate fi prietenul din copilarie, amantul pasional, amicul gay, sotul fidel, tatal sever si bunicul hatru in acelasi timp. Trebuie doar sa schimbi adresa si fiecare loc iti ofera o altfel de bucurie. Strazile sunt luminoase, cladirile cu bun gust, oamenii in genere calmi si placuti, ploile scurte si noptile albe. Despre dezavantaje ce pot sa zic, nu critic niciodata public ceva ce iubesc. asa ca ii accept clujului cu seninatate autobuzele arhipline si taximetristii obraznici sau mall-urile pline de pitipoance.tot ce e gri se estompeaza in orasul asta plin de viata.Asadar sa o luam pe rand:

prietenul de copilarie
daca in trecut imparteai cu prietenul din copilarie groapa de nisip, lopatica si galetusa, acum dupa ce ai crescut iti schimbi locatia intr-una din diversele cafenele, unde lopatica devine o scrumiera si galetusa o generoasa ceasca de cafe au lait. atunci cand ninge afara poti sa iti lipesti nasul de vreun geam aburit din Zorki sau Q Cafe ca si cum faceai cu ani in urma in casa bunicii. aroma de lapte cu miere e intotdeauna prezenta, iar covrigi calzi gasesti la colt, asa cum ii stii, crocanti.

amantul pasional
pentru ca pasiunea si rockul desi sunt din aceeasi familie nu se sfiesc sa faca incest, poti sa alegi sa petreci o seara de pomina in Fire. pensiunea 69 de pe Piezisa e gazda perfecta pentru noptile in care...nu ai ce face.

amicul gay
clujul e si raiul cumparaturilor: de la second-uri unde dai cand nu te astepti peste vreo bluza de care te indragostesti, pana la magazinele pretentioase din iulius mall. plus restaurante cu specific exotic, va recomand Shangai ( pui cu bambus).

sotul fidel

plimbari sub clar de luna,plimbare cu barca pe lac, vata de zahar in parcul central.suficiente rondouri cu flori de unde sa-i furi o petunie. mancare traditionala pentru reusita unei casnicii in care ea nu gateste la "maimuta plangatoare". iar daca vrei sa te muti la ea si sa-i cumperi ceva dragut in casa pentru a o consola ca ii invadezi spatiul mergi la bamboo. a nu se confunda cu cluburile cu acelasi nume. o poti duce si la film, ca sa mai va condimentati serile de duminica.

tatal sever
care te trimite la scoala si te asteapta cu coronita. ai de unde alege: plin de facultati si campusuri. o sa vezi ca studentia e pana la urma o binecuvantare.

bunicul hatru
care te duce la muzeu.daca te plictisesti la muzeul de istorie poti sa faci o plimbare prin parcul din spatele lui. eu am facut-o. dupa aceea urmeaza teatru, opera sau concert folk in Autograf, dupa gust.

Si asta e doar o bucatica din ceea ce poti descoperi in Cluj.E un oras care te adopta cu placere, te hraneste cu ceea ce iti alegi si nu te lasa sa te plictisesti, iar cand il parasesti stii bine ca o sa revii cat de repede.

alte filme si carti si muzici

my blueberry nights - l-am vazut prin iulie, dar mi-a amintit o prietena de el.recreaza genul ala de poveste care curge lin, pe nesimtite, fara scene cutremuratoare, fara elemente mega-surpriza, ci mai degraba mici crochiuri inspirate din realitatea mai mult sau putin dureroasa a vietii. norah jones e de o naturalete dezarmanta, iar natalie portman are un rol cu mult sare si spiper.

the bucket list - nu m-a impresionat pentru ca mi-a dat sentimentul de deja-vu. nu stiu de ce. ideea nu-i destul de originala, dar jos palaria in fata distributiei. oricum, cred ca nu trebuie neaparat sa stii ca o sa mori in curand ca sa faci ceea ce iti doresti. mi-a placut foarte mult secventa cand si-a pupat nepotica pe obraz si apoi a bifat pe lista "kiss the most beautiful girl on earth".\

forgetting sarah marshall - comedie de duminica seara. nu e atat de amuzanta incat sa fie inscrisa obligatoriu pe lista comediilor ce trebuie neaparat vizionate, dar in lipsa de ceva mai bun merita, macar pentru rolul lui Russel Brand, care intruchipeaza un star rock britanic, foarte ciudat si chiar hilar uneori. scena in care canta "inside of you" e delicioasa.

l'amant- marguerite duras
un fel de autobiografie fascinanta prin spontaneitatea limbajului si complexitatea amintirilor aduse la lumina cu nostalgie, resemnare, dar fara vreun regret.

sex, shopping si un roman - alain de botton (recitit)
povestea personajului principal m-a facut sa tresar de multe ori, fiindca se aseamana mult cu a mea. asadar mi-a placut la nebunie cartea asta, insa poate sunt subiectiva.

La capitolul muzica il desemnez luna asta pe Clint Mansell. coloana sonora Requiem for a Dream rings a bell? soundtrack genial, dar nu in sensul in care e soundtrackul de la Scent of a Woman de exemplu. sau cele semnate de James Horner. e mai mult decat atat. nu mai poti gandi limpede cand asculti.un fel de descantec.

easy come, easy go

de la cabinetul stomatologic. astazi ( si spun asta cu mandrie) mi-a fost tratata prima carie din viata mea.a fost o experienta deloc traumatizanta (contrar asteptarilor) si m-am linstit.gura mea e in regula, in bunastare:))

fiindca ultima amintire legata de dentist data de la 6 ani cand mi-au scos primul dinte de lapte si neavand habar cum e sa umble nenea sau tanti cu o masinarie prin gura ta am intrat in panica si l-am dus pe bunicul cu mine la cabinet. brusc, m-am simtit din nou fetita de 6 ani caruia ii e frica de dentist, nicidecum a responsible young woman on her very own. iar asta nu a fost de ajuns. in sala de asteptate am dat peste pasiunea mea din clasa a 7-a, materializata tarziu, doar pe la inceputul anilor de liceu, doi ani consecutiv de revelion, cand paharele de sampanie ne facusera suficient de dezinvolti cat se ne sarutam timizi. "si tu?" ma intreaba el. "da, prima carie din viata mea". "o, felicitari". "mersi". "voiam sa zic felicitari pentru ca e prima, adica...ca esti pentru prima data aici".o discutie balbaita si stangace, parca am fi ramas aceiasi pusti puberi de mai demult. in sfarsit am intrat in sala de tortura. 15 minute, operatiune de rutina, nu m-a durut, totul a fost cum nu-mi imaginam. doctorul m-a asigurat ca nu am alte probleme, deci pot sa mananc dulciuri linistita in continuare. cand am vazut acolo copii de 4 ani cu carii si tinere care aveau nevoie de proteza m-am bucurat ca desi nu am cel mai frumos si mai stralucitor zambet, macar e unul sanatos.

gardul de sarma ghimpata

cand esti ranit, cand nu-ti convine ceva, cand vrei sa ramai singur, cand ai fost dezamagit, construieste in jurul tau un gard de sarma ghimpata. nimeni nu o sa poata trece de varfurile ascutite si ruginite de trecerea timpului. pentru ca acest gard de sarma ghimpata te fereste de deceptii. alege sa stai in spatele gardului de sarma ghimpata daca vrei sa nu te mai bucuri de nimic pe lumea asta.

about choices, with determination

acum cateva saptamani eram cu ana in gara in zalau si ni se facuse pofta de inghetata. in fata frigiderului eram pe punctul sa aleg traditionalul cornet crocant de ciocolata cand am vazut nou-aparuta inghetata nestea cu aroma de piersici. cu gandul la cantitatile industriale de ice tea baute in cluj nu am stat pe ganduri si am ales ultima varianta. bad choice, however. dupa 10 minute, inghetata se topea undeva pe gazon, in spatele unei banci.iar eu am ramas cu gandul la cornetul crocant. nu vi s-a intamplat si voua macar o data in viata sa faceti o alegere pe care mai tarziu sa o regretati? norocul meu era ca oricand puteam sa ma intorc la magazin si sa imi iau inghetata de ciocolata, dar de cate ori suntem suficient de norocosi sa ne intoarcem la cealalta varianta?

ca mostenire de familie am primit si dificultatea de a face alegeri.potrivite.de cand am fost mica, cand eram pusa in fata unei alegeri, ma codeam. adica eu as fi vrut sa raman cu tot. ceea nu se prea poate de obicei. cum orice alegere implica o pierdere, desi faceam alegerea potrivita, eu eram oricum nemultumita. odata cu trecerea timpului, am inteles cat eram de naiva. si desi sunt o persoana comoda, am ales cel mai adesea varianta incomoda. si asta nu din orgoliu sau din dorinta de a demonstra ceva. ci pentru ca pur si simplu partea din mine idealista mai pune piciorul in prag.

am prieteni ale caror povesti par desprinse din scenariile hollywoodiene, iar altii au povesti banale, obisnuite. nu pot sa zic care sunt mai fericiti, insa fiecare a ajuns acolo unde a ajuns datorita ( sau din cauza) unei alegeri pe care au facut-o la un moment dat. deciziile te arunca intr-un carusel in care trebuie sa iti stapanesti emotiile pentru ca nu te poti da jos atunci cand vrei. de multe ori am ametit pe caruselul asta, m-am dat jos fortat sau m-am bucurat de joc.

cel care pierde cel mai mult nu e cel care face o alegere nepotrivita. ci cel care regreta tot timpul ce n-a ales. de aia exista atatia frustrati, pentru ca foarte multi n-au curajul sa aleaga din tot sufletul.

lifestyle issues

stiu ca stilul meu de viata poate nu-i nici cel mai sanatos, nici cel mai palpitant si nici nu-mi aduce tot timpul satisfactii mari, insa e al meu si il cresc cu grija si rabdare si incapatanare:D am tabieturile mele, obiceiurile bune sau proaste la care nu pot renunta, fixuri si mici obsesii, ciudateniile mele. de exemplu desi sunt o fire extrovertita si la cluj imi place sa ies cu orice ocazie, acasa prefer sa stau inchisa in camera butonand laptopul sau admirand tavanul impodobit de tantari. nu sar niciodata peste micul dejun, pot sa fac orice in dezordine, trebuie sa fiu intr-o stare foarte buna ca sa ma convinga cineva sa hoinaresc pe coclauri, ma plictisesc repede de filme si seriale ( in afara de sailor moon si sex and the city, don't raise your eyebrow). cred ca o zi perfecta ar fi o dupa-amiaza la mare, in vama sau undeva fara prea multi turisti fitosi sau cu copii mici si galagiosi, in fata unei beri si poate si o tigara, pe fundal niste folk, poate si conexiune wireless pentru verificarea mail-urilor urgente, dar asta chiar nu ar fi obligatoriu.
sunt suficient de comoda sa stau in pat o zi intreaga si suficient de activa sa-mi placa sa calatoresc (dar nu sa urc pe chestii abrupte).

chiar si in cazul oamenilor care se inteleg mai mult decat foarte bine nu e obligatoriu sa aiba aceleasi obiceiuri. vorbeam ieri cu andrei despre cum il ia pe el plictiseala pe messenger si il inteleg.pt mine e chin curat sa ma uit la doua filme unul dupa altul.la fel de chin curat era si sa vorbesc 10 minute la telefon, fiindca uram asta, insa observ ca unele chestii se mai schimba. depinde de interlocutor.

asa ca pana la urma, nu inseamna neaparat ca asa esti cum traiesti. cum traiesti depinde foarte mult de locatie, de moment, de cei care sunt langa tine, chiar si de vreme si anotimp. lucrurile se schimba. daca foloseai aquafresh, nu poti sa garantezi nimanui ca in catva timp nu o sa folosesti colgate. la urma urmei, rezultatul conteaza.

one of my best pics

dati va rog un click pe poza.o sa se deschida mai mare.ochii aia-s dementiali.

gelozia, bat-o vina

sa te fereasca sa dai peste personaje hipergeloase. cam la fel si cu cele niciodata geloase. eu recunosc, sunt suficient de geloasa incat sa-mi pese si suficient de echilibrata incat sa am incredere. la urma urmei, trebuie sa avem incredere in alegerile pe care le facem. unii spun ca oamenii mai gresesc, eu spun insa ca nu gresesc cand iubesc. e ca si atunci cand la scoala iti place o materie: daca te pasioneaza cu adevarat o sa alegi sa o studiezi si la facultate, in orice circumstante. esti constient ca exista probabil domenii in care ai putea sa castigi mai multi bani, mai multa faima, domenii mai comode sau mai accesibile, mai de viitor sau cu traditie, dar preferi sa faci ce iti place cel mai mult.

am avut mai demult pe cineva care mi-a verificat fiecare numar din repertoriul telefonului. a fost prima si ultima data si am fost cam socata pe moment. nu m-ar fi dus mintea atat de departe, bolnavicios de departe. una e sa tragi cu ochiul cand celalalt primeste un sms si alta e sa ceri socoteala pentru fiecare numar de telefon. in definitiv, toti avem agendele pline de numere, asa ca e relativ ceea c gasesti acolo. posesivitatea merge mana in mana cu orgoliul dus la extrem, cred eu.
la polul opus, am intalnit si persoane care imi permiteau prea multe. in prezent cu andrei am atins o situatie de echilibru, ca sa zic asa.
daca ma gandesc bine, multe din geloziile mele nu au fost cauzate de persoane, ci de hobby-uri. stiu ca suna ciudat, dar unii se leaga atat de mult de o activitate incat nu se mai pot implica in altceva.

asa ca nici prea prea, nici foarte foarte. decat sa-ti bati capul cu tampenii, nu mai bine iti traiesti linistit bucuria alaturi de cel/cea care ti-o aduce?

vorbe de duh

rafoind o revista, am dat peste o replica ce m-a surprins. nu ma asteptam ca ea sa vina din partea domnisorului Timberlake, vechi promoter al clubului mickey mouse si actual promoter al stilului "nu exista imbracaminte prea gay, oricand e loc de mai mult". dar iata ca uneori iepurele sare de unde te astepti mai putin.

Intrebat cum e sa te afli pe lista celor mai sexy, el a raspuns:
"E mai bine decat pe lista celor non-sexy. dar cainilor mei nu le pasa de asta. ei isi vor oricum mancarea atunci cand le e foame".
stie el ce stie.

un altfel de fascism

"nimeni nu va doreste fericirea, pentru ca oamenii fericiti nu consuma".


nu ne mai saturam sa ne plangem de perioada dinainte de '89, insa nu ne dam seama ca traim intr-o perioada mai spurcata din cateva puncte de vedere. totalitarismul nu a murit, doar s-a modernizat si deghizat. un totalitarism travestit sub diferite fatete. publicitatea de exemplu. suntem sclavii reclamelor si sclavii cumparaturilor, ca vrem sau nu vrem sa recunoastem. cine isi cumpara de toate, are de toate.cam asa functioneaza treaba pentru majoritatea. putini sunt cei care sunt constienti de faptul ca inteligenta, simtul umorului sau responsabilitatea nu sunt produse din gama camerelor video digitale sau ecranelor LCD. prin urmare ca sa le dobandesti nu-ti ajunge un Mastercard.

Pe de alta parte, ii admir pe copywriteri. reclamele persuasive se nasc din idei foarte bune, inedite, unele chiar geniale.exista reclame la care iti face placere sa te uiti.e o altfel de arta, una parsiva, pentru ca graviteaza absolut in jurul vanzarilor cat mai mari. dar toate artele graviteaza in jurul banilor mai devreme sau mai tarziu. se poate cumpara aproape orice. dar nu o viata pana la urma.

reclamele recompun utopii. multe ne fac sa ne simtim prost pentru ca scot in evidenta contrastul dintre viata noastra si ceea ce ne propun ele.gandindu-ma la cele mai fericite momente din viata mea, intamplator sau nu, nu au avut legatura cu achizitionarea a ceva. ba dimpotriva, mancatul la restaurant, cluburile de fite si porcariile de genul nu m-au incantat niciodata. am simtit de multe ori ca nu imi lipseste nimic, dar asta era de obicei cand ma aflam in preajma oamenilor priceless.if you know what i mean.

ps: imaginea e din filmul uptown girls si nu e o coincidenta:)

are we all just hunting soap bubbles?

ca si periutza. cand vrea sa isi infiga gherutele in balonul de sapun observa ca nu mai are in ce.

filme de vacanta.muzica de vacanta

mar adentro
javier bardem si mult mai mult decat atat. m-a emotionat filmul, desi nu atat de tare cat imi imaginam dupa ce am vazut inceputul. de la un moment dat devine plictisitor, dar sunt cateva scene excelente (evadarea de exemplu) pentru care merita vizionat. puterea oamenilor sta uneori in vigoarea trupului.alteori nu.

moliere
un fel de tragicomedie spumoasa. m-a binedispus total. replici inteligente si poveste fluenta.

a beautiful mind
am vrut de vreo cativa ani sa il vad si am reusit doar acum. cred ca is merita laudele. personalitatea personajului pe cat de dezchilibrata e fascinanta. jennifer connelly e extraordinara, una din actritele mele favorite.


the knife
"This is the world of The Knife: precise, particular, dark, occult, funny-peculiar, funny-ha-ha". muzica electronica, nu credeam vreodata ca o sa imi placa vreodata o formatie de genul asta asa mult. pass this on si marble house sunt piese geniale.

cocorosie
am mai scris despre. melodii ca bomboanele fondante, daca as putea sa fac o comparatie.

adele
chasing pavements imi aminteste de strazile luminoase si aglomerate din cluj.

revers
nu prea stiu mare lucru despre ei, am cateva piese de la andrei. voci foarte placute si versuri un pic tragice, dar bune pentru serile singuratice pe plaja.

mandragora scream
pentru ca nu am renuntat de tot la ce ascultam mai demult.

portishead
I'm so tired of playing,
Playing with this bow and arrow,
Gonna give my heart away
iar pentru roads am o slabiciune.

in rest travka, placebo, alternosfera, pixies, creed au fost vara asta pe mp3-ul meu. si de azi inainte wet sand de la rhcp. si nu-mi vine sa cred ce chestii ascult si ce chestii ascultam. dar cred ca e doar o faza, ca de obicei.

observatii de pe cearsaful de plaja

la mare ai posibilitatea sa te transformi intr-un excelent observator psihologic pentru ca plaja iti ofera exemple nesfarsite. e pur si simplu o gramada de lume la care te poti holba nestingherit/a. cateva concluzii la care am ajuns:

1. barbatii casatoriti sunt adevarate bombe cu ceas. daca baietii tineri inca au ochi doar dupa prietenele lor, barbatii insotiti de sotii si chiar si de copii, mai mici sau mai mari, intrec orice masura uneori. le aluneca ochii pe toate tipele din jur, ba chiar mai si flirteaza desi familia e la o jumatate de metru. ceva in genul:
sotia: vai draga uite, pe mine nu curge grasimea ca pe altele.
sotul: da draga, da ai dreptate. dar are gatul strambat ca e intors in partea opusa dupa doua gemene in tanga.
fetelor, nu va casatoriti prin urmare. sau pocaiti-l inainte.

2. ca un contraexemplu, o experienta personala care dovedeste ca unii nu sunt atat de perversi ca cei de mai sus, sau dimpotriva si mai si:D
fiindca nu imi place cum imi sta cu palarie sau bandana, mi-am pus o esafa lunga pe cap si mi-am strans-o la spate.arabian look. pe plaja am lasat rochita pe mine sa vad ce se intampla. priviri masculine curioase, intrigate, incercari de flirt, zambete si fluturari de mana. ma prefaceam ca nu inteleg. in zona respectiva era si un tip intre 25-30, cu parintii lui si cu un copil de vreo 4 ani. vorbea cu el ca si cum ar fi fost al lui, desi copilul nu prea il asculta. tipul se uita insistent la mine, dar spre deosebire de ceilalti nu indraznea nici macar un zambet. dupa vreo ora cand am plecat de pe plaja, pe faleza am fost opriti de tatal baiatului. usor jenat, a intrat in vorba cu tatal meu, s-a prezentat si a zis ca fiului sau i-a placur mult de domnisoara si daca nu pot sa ii dau numarul de telefon. tata a zis ca nu se poate ca suntem de departe:))
am ramas mirata ca in marea aia de tatze si funduri goale, de trupuri dezgolite si bronzate unse cu ulei a reusit sa atraga atentia o fata cu voal in cap.

in rest, a fost placut la mare. acum astept ziua de vineri. mi-e dor de tineee, intoarce-te mai repede.

marea-mi face cu ochiul

atunci cand ti-e dor de mare te simti gol pe dinauntru. vrei sa simti nisip sub picioare, briza in nari, alge pe umar, scoica in palma, soare pe crestet si valuri peste tot. la mare intotdeauna ai 5 ani si faci castele.de atunci nu intelegem ca oricat am construi, la un moment dat, ceva se surpa. marea ne invata prima lectie a iluziilor, dar fiindca e asa de frumoasa, nu o credem pe cuvant. ca orice aventura marea e patimasa si ca orice relatie trainica marea te asteapta cu zilele, cu lunile, cu anii. ea e tot acolo, amanta eterna, sotie devotata, mama visurilor noastre, dusmanul planurilor de viitor. pentru ca atunci cand esti langa ea, chiar nu mai conteaza ziua de maine.

balaceala placuta.

when friends start not to be friends anymore?

oare numai dragostea dureaza trei ani? cu prietenia cum e? exista lifetime friends cu siguranta. anubis >:D<
insa dupa 3 ani grupul melcilor nu mai e cea a fost. vina nu e a nimanui. fetele au intalnit alti baieti si baietii au noi hobby-uri si alte gasti. in primul an eram inseparabili, in al doilea eram destul de apropiati, in al treilea fiecare si-a gasit noi prioritati. i wish the things were different.

sex and the city: serial vs. film

avertisment!
in cazul in care faceti parte din urmatoarele categorii: misogini indarjiti, puritani/ puritane de servici, frigide cu vechime si snobi/snoabe cu aere de copii intelectuali intr-o lume prea superficiala ca sa ii inteleaga nu cititi in continuare. de fapt, nu are rost sa mai cititi din blog, nu o sa va placa si nici mie nu imi place de voi:)
daca serialul e chiar delicios, amuzant si witty, filmul iti lasa un gust cam amar, mai ales dupa ce ai vizionat din nou toate seriile si mai ales ultimul sezon, ciudatel dar suprinzator si original.An American girl in Paris, pentru les bons connaisseurs.

prea multe amaraciuni, probleme, scene fortate in film. doar charlotte primeste ceea ce merita, pentru restul imi imaginam altceva. poate si pentru ca ma enerveaza ideea ca miranda a fost incornorata, ca smith a fost parasit si ca mr big e the one.dintre toti pretendentii de el imi placea cel mai putin. e foarte hot chris noth, dar sa fim seriosi. carrie avea nevoie de un tip mai tanar, mai vesel si cu un morcov minus in fund.

ps: distributia e potrivita. rolurile li se potrivesc ca o manusa. si o avea sarah jessica parker nas mare si ochi apropiati,dar are cel mai fain abdomen de la madonna incoace.

sour times

titlu inspirat din portishead*

vreo 2-3 saptamani fara andrei, fara anubis, fara nicotina, fara cluj, chiar si fara periutza. dar cu mare, nisip, pescarusi si tot tacamul. nu va fi foarte rau, nu? incerc sa ma consolez si sa ma asez pe o scoica imaginara, alaturi de obsesiile si cosmarurile mele, visand spre toamna.

Lua apoi o raza si o innoda, ca sa nu uite ceva anume.

cynical fool

cred ca cinismul a devenit un fel de flagel al ultimelor generatii de oameni cat de cat cu scaun la cap. a fi educat inseamna a fi cinic, cam asa functioneaza legea astazi. sincer, eu m-am cam saturat. recunosc ca nu sunt independenta pe deplin si nu o sa fiu niciodata. ma atasez de oameni, carti, filme, locuri si nu o sa pot niciodata sa traiesc fara ele.simt si nu vreau sa ironizez partea asta. am facut-o prea multa vreme, fiindca frica de vulnerabilitate nu e de ici de colo. iar daca multe chestii siropoase nu ma incanta, exista unele care au efect chiar si asupra mea.

sa fii sincer cu tine insuti e cea mai mare provocare. putem fi cinici in public, putem sa ne dam aere de " i can live on my own and alone". insa e grav daca chiar ajungem sa credem ca lumea e prea mare, proasta si insensibila ca sa ii mai acordam atentie. poate asa o fi, poate nu. ceea ce stiu sigur este ca omul nu o sa poate niciodata sa se autosatisfaca total pe niciun plan. ai nevoie de persoane care sa iti confirme si sa iti laude succesele, ai nevoie de persoane care sa te incurajeze, ai nevoie de cineva caruia sa ii spui ce te macina, ai nevoie de persoane care sa iti spuna unde ai gresit, ai nevoie de persoane care sa te tina in brate, sa te trezeasca la realitate, sa te imbie sa visezi, sa ti-o traga cu pasiune, sa iti spuna glume, sa iti gateasca uneori. nu vom fi completi fara parinti, cei mai buni prieteni, gasca vesela, prezumtiva jumatate, mentori. chiar si Robinson Crusoe l-a avut pe Vineri, asa ca nu exista insule pustii.

oh my good la propriu

acum un minut ma intindeam tacticos pe canapea cu laptopul in fata, cascand cu pofta si bucurandu-ma de inca o dupa amiaza linistita in vacanta ( a catea oare ?! nu se mai termina odata?!). geamul fiind deschis, mi-am dat seama ca aud ceva ciudat de afara. o slujba, un preot?! mi-a picat fisa ca e 1 august si au inceput slujbele din postul Adormirii Maicii Domnului. era o vreme, foarte demult, cand ma duceam la biserica si credeam. insa a fost asa de demult ca nici nu mai imi amintesc. nu am chef sa vorbesc despre asta, m-am revoltat destul ca orice puber licean rebel in cautarea unei identitati religioase. am fost atee, am crezut in reincarnare, am fost la pocaiti, am frecventat un forum satanist. de toate. ca sa ma intorc apoi tot la in ceea ce credeam cand eram mica, de data asta fara Biserica.nu pot sa cred intr-o institutie corupta care nu ajuta oamenii cu adevarart.prefera sa construiasca catedrale impunatoare cand cu banii aia ar putea hrani un orfelinat intreg vreo 2 ani. dar iar aberez. deci spuneam ca stateam linistita, am auzit vocea popii si eram pregatita sa suport. dar s-au pornit si manelele din vecini, iar amestecul de lamentatia popii si schelalaiala manelistilor era deja cam prea mult. de fapt este, ca momentan inca sunt obligata sa ascult.

mental issues

probabil ca as putea fi in top 10 the happiest people alive.

insa fiindca sunt putin obsesiv-compulsiva, putin pasiv-agresiva, putin sado-maso, putin paranoica...chestiile astea imi ingreuneaza oarecum dulcea existenta. tocmai am iesit din obsesia ca pisicuta mea de o luna, iubita de toata lumea, foarte jucausa si dragalasa, ar fi turbata.am suferit doua zile si o chinuiam sa vad daca nu are ochii rosii sau daca nu era muscata de vreun sobolan infectat.dupa o lunga conversatie cu prietenul meu, cu mama, cu un asistent medical si dupa ce am convins-o pe mama sa sune veterinarul, am inteles ca am o imaginatie cam bolnava. si asta e doar un exemplu.ce-i drept, printre cele mai hilare.

de ce nu pot sa ma bucur de multitudinea de chestii frumoase care ma inconjoara? pur si simplu imi complic existenta cu scenarii soft-horror, probabil pentru a simti mai bine pe propria piele contrastul intre cum este de bine si cat ar putea fi de rau.

but i try to change.