probabil ca stiti povestioara aia cu omul care si-a comandat un costum superb,dintr-un material foarte fin la un croitor de renume.costumul arata splendid,insa odata imbracat,omul noastru si-a dat seama ca ii vine cam stramb.atunci croitorul l-a sfatuit sa indoaie putin genunchiul ca tivul sa coboare,sa isi intoarca mana ca maneca sa cada bine,sa se aplece putin ca sa nu se mai vada cutele.iese omul in strada si se intalneste cu un cunoscut care ii zice: "costumul de pe tine arata minunat,dar tu de ce arati asa de chinuit"?
in felul asta aleargam spre perfectiune si spre tot ce e mai bun (fiindca noi chiar credem ca meritam tot ce e mai bun).aruncam la gunoi tot ce are un cusur si ne continuam fuga bezmetica.ne calcam peste suflet.si peste sufletul altora.dar e atat de van sa cauti perfectele alegeri,perfectele potriviri.defectele sunt iminente.iar perfectiunea e un vis prost fabricat, o iluzie cel putin tampa si al naibii de plictisitoare.pana la urma greselile ne fac viata mai suculenta,stangaciile ne formuleaza.iubirile ratate ne sensibilizeaza.sperantele inselate ne calesc.situatiile penibile ne fac sa zambim.
"perfect" e doar un cuvant de dictionar.el a creat false sperante si darama povesti doar fiindca unii sunt atat de ingusti la minte incat cred in el.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu