luni, 30 iunie 2008

porno


de Irvine Welsh. Scotian nascut in 1958 la Edinburgh. A renuntat la scoala si a aderat la miscarea punk din anii 70, apoi a cantat in mai multe formatii rock. A mai scris Jeg si Trainspotting. Are un stil inconfundabil, foarte original, nu placut de toata lumea din cauza limbajului fara perdea, direct si condimentat, obscen pe alocuri. De aceea cand am gasit "Porno" la librarie am optat pentru varianta in romana si nu pt cea in engleza. La o prima rasfoire mi-am dat seama ca era scrisa in argou, cu multe expresii scotiene si exista pericolul sa nu prind toate poantele. nu se compara cu limbajul aerisit al lui helen fielding sau cel glamour usor pompos dar totusi nu dificil de urmarit (tipic new-yorkez) al lui lauren weisenberg.


Porno este continuarea lui Trainspotting. Ii reintalnim pe Renton, Sick Boy ( un natarau al naibii de fascinant), Spud si Franco, dar si personaje noi cum ar fi Nikki, studenta la cinematografie dornica de senzatii extreme si experiente neortodoxe. Romanul reda cu foarte mare acuratete atmosfera din viata unor tineri sariti de pe fix, cu idei la limita dintre idiotenie si genialitate, plini de vicii. viata reala dintr-o alta perspectiva, nimic mai mult. peste 600 de pagini de replici usturatoare, sarcastice, pline de injuraturi, dar in esenta intelepte.


"futu-i sa-i fut de tren, imi bag pula in Caile Ferate Engleze sau cum i-o zice la cacatu-ala privatizat"

"pentru mine cursurile universitare sunt asemenea barbatilor, chiar si cele mai fascinante nu fac decat sa imi dea impresia ca nu vor dura prea multa vreme"

" da, totul e numai plastic, numai mobilier curat si dezinfectat, dar in toata boemia asta, tot simti mirosul de chistoace statute si de sloboz din hainele barbatilor si parfumul iefitn al gagicutelor si mirosul de bere indoit cu apa si de disperare"

"stam intinsi pe ramasitele patului inecat in sudoare, iar eu ma gandesc, in timp ce dorm imbibata in transpiratia si parfumul lui, cu mirosul lui ranced, de oua prajite la micul dejun, al sexului nostru in nari, la cat de bine e sa te futa cineva cum trebuie"

"cum spuneai tu despre englezi, sportul nostru preferat a devenit acela de a vedea oameni fututi"

"ce pula mea ii invata pe-astia acum la universitate? isi iau diplome in teoria curvaritului?ar trebui sa ma duc si eu la ei, sa imi pretind titlul de doctor onorific"

"mereu adoarme, sta toata ziua tolanita, pula mea, o studenta tipica. m-am saturat sa ma trezesc in toiul noptii cu erectie si sa fiu nevoit sa fut un sac de cartofi, cald, ce-i drept"


daca citesti cartea si nu te regasesti in macar una din nenumaratele secvente inseamna ca ai fost tanar degeaba.

duminică, 29 iunie 2008

pasul absent



"Doar un pas ne desparte.Nu ştiu dacă pasul absente al meu sau al tău.Tu stai pe un mal al lui eu pe altul şi între noi curge noaptea.Ca să ajungem atât de aproape ca să rămânem atât de departe doar un pas ne desparte şi între noi curge noaptea continuu prin pasul absent."


"Am exact vîrsta la care Don Quijote şi-a început aventurile,am aceeaşi vîrstă şi iubesc lumea la fel,nu-mi mai lipseşte nimic.Poate, un scutier îmi lipseşte, dar nu-i nimic,voi porni singur la drum.Am aceeaşi vîrstă şi aceeaşi nevoie să cred,nu-mi mai lipseşte nimic.Poate-mi va lipsi Rosinanta,dar nu-i nimic, voi merge pe jos.Şi poate morile sale de vînt,dar nu-i nimic, le voi inventa şi pe ele.Am aceeaşi vîrstă ca Don Quijote şi drumul m-aşteaptă Şi în afară de un scutier, de Rosinanta şi de morile sale de vînt nu-mi mai lipseşte nimic.Ba da, eu m-am născut după Descartes."


ambele semnat de O. Paler. Revin in cateva zile cu fragmente din "Porno" de Welsh. E un deliciu cartea aia.

viata la tara


sau nu chiar la tara, dar tot tara e intr-un oras mic si linistit, cu oameni curiosi, pipitze, manelari si mult miros de tei impregnat in parul trecatorilor. pentru ca nu am mai fost de vreo doua luni acasa si acum ma simt putin stinghera. nu mai am ce sa fac.clujul era altfel, bineinteles. in schimb, pot sa ma odihnesc in voie, caldura nu mai sufoca, mancarea e buna si gata pusa in farfurie. aerul e caldut si miroase a acasa si a vara pentru ca verile aici au o aroma specifica. nu ca in satul bunicilor, de balega. ci de iarba si asfalt incalzit si ceai si parfum ieftin si bucurie. asa ca si "acasa" are farmecul ei.dar ce-i drept, in doze mici. pentru ca in doze mari inseamna nervi si certuri cu parintii, monotonie si plictiseala cronica, dor de alte locuri si de persoane care nu sunt aici. si vrei sa pleci si acasa te tine.


vreau si sa plec si sa raman. aici am patul meu, lucrurile mele, pisica mea. wcul si chiuveta.

joi, 26 iunie 2008

this is what i call perfection




meteorologic sensibil


vremea a fost, este si va fi unul dintre principalele subiecte de conversatie. unul suficient de banal. asta vrea lumea, sa vorbeasca despre ceva simplu, care trebuie doar constatat.pentru ca asa nu faci nicio greseala si ramai in mintea interlocutorului tau drept un om care nu vorbeste prostii. sincer, mie spuneti-mi aberatii in loc sa imi ziceti ca e soare afara si 30 de grade. asta am observat si eu.

iarna: - vai draga, ce frig e.
- incredibil, e cea mai rece iarna din toate timpurile. si cat de devreme a nins. vreau sa vina vara.


vara: - vai tu, ce cald e.nu mai pot.
- da, e ingrozitor.ce bine era asta iarna.


nimic nu va poate multumi. dar nici nu puteti detine controlul, slava domnului.


in definitiv, aparent iarna nu-i ca vara. dar tot asa e. vara ne sufoca valurile prostiei, iarna ne ninge cu idioti.

miercuri, 25 iunie 2008

american dream

rar ma atasez de oamenii care ma inconjoara. nu m-am atasat de colegii de liceu sau de facultate ca de ele. poate si pentru ca ne-am vazut in fiecare dimineata, zi si seara, pentru ca am impartit multe, pentru ca ne-am vazut fetzele si in zilele bune si in zilele rele, pentru ca ne-am cunoscut asa cum suntem, fara badijonaje.

doua dintre colegele mele de camera pleaca in america. dupa cum spunea alta colega, iti trebuie mult curaj si am adaugat eu, si putina inconstienta. dar o sa se descurce.stiu si simt asta.
o sa imi fie dor de ele pentru ca nu o sa le mai vad aproape un an, avand in vedere ca atunci cand se intorc ele plec eu. o sa imi fie dor de ele pentru ca datorita lor mi-am dat seama ca viata in camin e foarte faina si ca merita sa-ti traiesti studentia asa. o sa imi fie dor de corina pentru ca e una din cele mai corecte si tonice persoane pe care le-am cunoscut. iar de lore, ce sa mai zic. mon enfant merveille.

mi-a placut intotdeauna la ele modestia aia a omului care are cu ce se mandri, dar nu scoate nimanui ochii cu asta.

miercuri, 18 iunie 2008

hai romania?!

poza care ar fi trebuit sa insoteasca acest post nu exista, fiindca nu am avut aparatul la mine in momentul potrivit.acela cand am intrat in camin dupa meci, iar holul era gol si semi-intunecat.multe scaune goale si portarul trist, in picioare in fata televizorului.

am urmarit si acest meci al minunatei noastre echipe ca si pe cel anterior intr-un pub plin de roackeri care urlau la fiecare faza. oamenii sufereau. eu nu. fiindca eu intotdeauna tin cu adversarii la meciurile nationalei, din motive pur egoiste recunosc. insa jocul romanilor, in loc sa imi demonstreze ca nu fac bine, imi intaresc pozitia.o faceti cu mana voastra.pardon, cu piciorul.
de ce nu sunt eu nationalista la meciurile de fotbal? pentru ca nu pot sa accept ca domnisorii respectivi au niste salarii astronomice doar pentru ca au fost dotati de mama natura cu una pereche picioare talentate si alte persoane, cu una bucata creier multi-functional, cu una bucata inspiratie geniala abia isi permit sa isi faca vacanta in grecia. cineva spunea ca nu stiu sa isi fructifice talentul. nu-i adevarat. de obicei, tara noastra nu le ofera posibilitatea asta. sau daca le-o ofera, reusesc sa se bucure de ea doar incepand cu varsta la care domnii fotbalisti deja au trei vile si patru mercedes-uri. pentru ca sunt prea orgolioasa sa accept ca fizicul bate intelectul. pentru ca ma enerveaza ca in romanica noastra talentele nu sunt rasplatite echitabil. pentru ca imi vine sa ma dau cu capul de pereti cand vad ca societatea isi creeaza idoli in randul celor cu muschi la picioare si extrem de rar in randul celor care chiar pot sa schimbe ceva. am si eu prejudecati in legatura cu asta, recunosc. probabil pentru ca am intalnit persoane pasionate de basket sau tenis care erau inteligente, insa fotbalistii nu mi-au atras atentia cu nimic, doar cu picioarele lor atent epilate.
fotbalistii nostri joaca prost si noi le tinem isonul. hai sa zicem , sunt si ei oameni si in asemenea conditii de stres e normal sa nu poti sa legi cateva pase (oare?). asta am inteles si nu asta ma deranjeaza. ce nu imi place mie e lipsa lor de ambitie, lipsa de curaj. oamenii aia nu au luptat ieri, desi aveau sanse mari sa reuseasca. nu au luptat ci s-au multumit cu prea putinul. tipic romanesc. daca i-as fi vazut ca isi dau sufletul pe teren, as fi fost prima lor fana, chiar daca ar fi pierdut. esecurile nu sunt ceva iesit din comun, shit happens. stiu si eu cum e sa pierzi, dar pierzi onorabil atunci cand ai facut tot posibilul sa nu fie asa. atunci cand chiar ti-ai dorit sa nu fie asa. lupti pentru tine si pentru cei care cred in tine. pentru sutele de mii de barbati care cu mic cu mare priveau meciul cu sufletul la gura. pentru oamenii aia care destepti, prosti, cocalari, roackeri, fericiti, bolnavi, in sesiune, credeau in ceva in care voi nu credeati. asta e trist si asta nu se poate ierta. mentalitatea aia de "lasa, bai, ca merge si asa". nu, nu merge si nu o sa mearga niciodata pentru ca norocul omului prost si las nu o sa fie intotdeauna infinit. s-a vazut asta ieri seara si se vede in viata de zi cu zi.

"hai romania" nu exista. nu poti sa incurajezi o echipa si o tara care nu stiu ce vor.

vineri, 13 iunie 2008

dintr-o piesa de teatru contemporana


ADI: Iubito am şaipe ani de douăzeci de zile, te visez patru zile pe săptămână, am uitat de Pentium, viruşi, Vio e ruinat, dacă vreau sunt în semestrul următor primul pe şcoală, babacul mi-a promis maşina, eşti prima dragoste pur-şi-simplu-ADEVĂRATĂ! Am învăţat Grecia din prospecte ca să aranjez la vară un voiaj şcolar! Am propus o temă-mitologică-point! Geometria şI filozofia la originile sacrului!!! Să ne trimită Dira cu încă vreo trei! Important e să fim “togheder”, nu pot să exist fără să nu te visez de “dimi” până in noapte!
DIA: Ziceai că nu-nţelegi femeile?ADI: Te iubesc…DIA: Pe bune? UNU! Jur să nu te mai înşel niciodată! DOI! Jur să nu mai plec de lângă tine. TREI: Nu voi rea, făţarnică, rea ca viespea! PATRU: Iţi voi face întodeauna de papa! Nu te voi lăsa flămânzel!“Never”!…Numai ceapă şi usturoi să nu mă pui să-ţi curăţ. Aşişderi ciorbă de burtă să-ţi gătesc…CINCI: Te spăl pe spate toată viaţa!…ŞASE: Nu-ţi fac crize, nu te scot la plimbare când eşti la computeraş, nu distrug bugetul cu o rochie specială, nu-mi iau bijuterii pe neve…ZECE: Nu voi aaabandooonaaa, ta, ra, ra! Amorul pasional!

lost in translation


"Your life, as you know it... is gone. Never to return. But they learn how to walk, and they learn how to talk... and you want to be with them. And they turn out to be the most delightful people you will ever meet in your life. "
oameni care traiesc. oameni pe care ii ploua, ii ninge si ii fulgera. oameni care sar intr-un picior, care trec pe verde, pe rosu, pe albastru. oameni care se uita la filme si rad cand ar trebui sa planga sau invers. oameni cu frici, obsesii, pasiuni, entuziasm naiv. oameni incapatanati care fac compromisuri. oameni care lenevesc sambata si duminica muncesc. oameni care se iau in brate, se cearta si se iau in brate din nou. oameni care fac de mancare, desi nu se pricep. oameni carora le asculti povestile, bancurile, ingrijorarile. oameni frumosi in cosul pieptului.