joi, 28 august 2008

cu bagajele facute


"welcome to the age of un-innocence,where nobody takes breakfast at tiffany's and has affairs to remember...instead we have breakfast at 7 am and have affairs which we try to forget as quickly as possible" (s&c)

citeam zilele trecute intr-o revista despre o femeie care dupa ce se vazuse doar o singura data cu un tip, si-a dat cu el intalnire in orasele celebre ale lumii. chiar a facut un credit ca sa poata sa ajunga in singapore. idila lor s-a terminat brusc cand ea nu a mai putut sa ajunga la cassablanca. ce se intampla cu noi? nu ne mai putem consuma dragostea intr-un decor banal, suntem chiar atat de imbibati de rutina incat facem tot posibilul sa traim ceva iesit din comun desi stim ca e ceva efemer? sau dimpotriva, uneori e ideal sa te poti desprinde de cotidian si sa te avanti in neprevazut, chiar si pentru scurt timp?

daca vrei cu tot dinadinsul sa ai o poveste speciala, cu weekenduri petrecute in locatii necunoscute sau in casele prietenilor de pe nu stiu unde poti sa alegi o relatie la distanta. distanta de un un judet, de cinci, la celalalt capat al hartii, distanta de o tara, doua, un continent, un continent si-un ocean.ai o gramada de posibilitati.dar atentie, acele "affairs to remember" spot sa se destrame la fel de bine si chiar mai usor decat relatiile normale, "la domiciliu". pentru ca deseori increderea se sfarama in mii de bucatele, comunicarea ajunge sub nivelul marii, atractia se topeste intre kilometrul 0 si kilometrul 1000, dragostea apare cu semnul intrebarii, iar viitorul e undeva prea departe ca sa-l poti zari macar. bineinteles insa, ramai cu imaginea asternuturilor albe din camerele de hotel, cu sunetul pasilor pe alei ascunse, pasi a doi straini mana in mana, cu plimbarile prin ploaie, cu sms-urile care puse cap la cap ar putea fi publicate intr-o carticica, cu excursiile, cu intrebarile fara raspuns, dorurile fara rost si sfarsitul povestii, mirat si brusc. pentru ca la urma urmei, nu poti trai prea mult cu bagajele facute. asa ca oamenii pragmatici ajung sa se desparta, cei visatori.... ei poate chiar ajung sa-si ia micul dejun la Tiffany's.

PS: nu ma refer la relatiile obligate sa fie la distante in vacante (dulce studentie) sau din cazul unor deplasari in interes de serviciu. e altceva cand esti tot timpul departe de cineva si altceva cand petreci cateva luni nedespartit de cineva si doar din cand in cand esti obligat sa pastrezi distanta. altfel se cimenteaza povestea.si credeti-ma ca stiu ce vorbesc.

Niciun comentariu: