drumul de o jumatate de ora spre facultate prin centrul clujului imi da multe lectii de viata. de aceea acasa ma rup de realitate si ajung sa ma cred victima. azi-dimineata am vazut o multime de oameni obositi si ingrijorati mergand grabiti spre locul de munca. o fata plangea. mi-am dat seama ca eu nu eram nici obosita, nici ingrijorata, nu ma grabeam nicaieri si nici nu aveam vreun motiv de plans. asadar, desi suntem obisnuiti sa credem ca problemele noastre sunt cele mai mari, asta-i de obicei neadevarat. si realizezi asta doar privind spectacolul strazii.
imi place ca pot face popasuri unde vreau, ma opresc singura pe o banca, privesc oamenii din jur, unii citesc, altii butoneaza un telefon, mediteaza sau fumeaza. toti cauta sa respire si sa inteleaga ca dracu' nu-i asa de negru precum pare. un singur tablou, cel de final, la intrare in camin, m-a intristat. era ceva ce traisem si nu stiu daca inca mai traiesc.incertitudinea e cel mai perfid sentiment.
referitor la actiunile mele din ultima vreme, nu-s o scorpie.si nici nu pot sa fiu, oricat as fi incercat acum vreo 2-3 ani. printre defectele mele nu gasesti rautate. iar daca uneori mai ranesc, o fac fara sa vreau, tot din motivul ca vreau sa impac pe toata lumea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu