il dolce far niente

m-am trezit tarziu, pe la 1.cu ochii inca umflati de vise ma indrept spre balcon. aerul e mai rece ca ieri si zambesc in sinea mea cand ma gandesc la cei ce cred ca vine sfarsitul lumii.de cand am devenit obsedati de rubrica meteo care pana nu demult era doar o emisiune simpatica de 3 minute prezentata de Abramburica?
privirea imi cade insa in curtea scolii mele generale.e 1, am mai zis asta. acum ies copiii de la scoala, cu ghiozdanele lor patrate, majoritatea colorate. niciunul nu poarta uniforma, acum 10 ani inca se purta, imi amintesc de sortuletul albastru pe care il aveam.atunci era moda uniforma peste blugi. nu ma puteam imagina cum eram acum 10 ani coborand din clasa, cu caietul de "invatam sa scriem frumos" in mana. uite ca imi amintesc cum se numea manualul ala, "puisorul de aur". o fi fost frumos pe atunci? vremea o fi fost mai calda, eu mai fericita? ma indoiesc. la mine fericirea a venit odata cu constientizarea ei, asa ca degeaba traiam intr-un cocon caldut daca habar nu aveam de viata mea. imi reiau locul pe canapea si ma gandesc ca mai am o saptamana de dolce far niente acasa, ca apoi urmeaza dolcele far niente de la cluj.