total mess?

De prea multe ori fac lucruri pe care nu le gândesc înainte. Este talentul meu personal, aş putea zice. Am un obicei foarte prost de a da vina pe intuiţie, de fapt chiar nu este vorba de al şaselea simţ. Pur şi simplu orice alegere pe care o fac sau orice acţiune care implică o pierdere atrage după sine regrete mai mult sau mai puţin profunde care se manifestă la un nivel mai mult sau mai puţin compromiţător. Prin urmare, reuşesc deseori să mă fac de cacao din cauza dorinţei mele acute de a fi şi in car şi-n teleguţă. Şi la dracu în căruţă. Aşadar nu stau prea bine la capitolul decizii.

Nu-s mulţumită niciodată şi la sfârşitul zilei am nervii bine întinşi pe bigudiuri, simt nevoia unui Long Island pe o terasă la mare ( sau mai bine o vodka simplă sau însoţită de o limonadă într-unul din barurile mele preferate) şi dau pe oricine vina în afara de mine pentru eventualurile eşecuri survenite. J en ai marre. Şi atunci încep să fac tot felul de rahaţişuri necugetate. Mă plâng cu ipocrizie că viaţa mea e a total mess. O vizitez pe prietena mea cea mai bună doar ca să fumăm în baie, ea lângă geam tuşind, eu pe colacul WC.ului cu delfini înecându-mă. Citesc cărţi despre modă doar pentru că sunt în engleză, dar învăţ involuntar mărcile. Ştiu să fac diferenţa între Gap si Oscar de la Renta.Sâc. Îmi imaginez ce-ar fi fost dacă, apoi îmi dau seama că nu ar fi fost prea bine. Trimit un sms prietenului meu. Mă enervez că nu răspunde în 5 minute şi îi mai trimit 3. De obicei, când am nevoie să sun pe cineva, şi eu sun rar pe cineva pentru că mă enervează să vorbesc la telefon, dar în acele momente când chiar îmi doresc să mi se răspundă, atunci sună ori ocupat 20 de minute la rînd, ori intră mesageria sau o voce piţigăiată îmi spune că abonatul nu e disponibil.

Ce de căcat, îmi spun. Nu am răbdare şi sun de zeci de ori la rând.