hai romania?!

poza care ar fi trebuit sa insoteasca acest post nu exista, fiindca nu am avut aparatul la mine in momentul potrivit.acela cand am intrat in camin dupa meci, iar holul era gol si semi-intunecat.multe scaune goale si portarul trist, in picioare in fata televizorului.

am urmarit si acest meci al minunatei noastre echipe ca si pe cel anterior intr-un pub plin de roackeri care urlau la fiecare faza. oamenii sufereau. eu nu. fiindca eu intotdeauna tin cu adversarii la meciurile nationalei, din motive pur egoiste recunosc. insa jocul romanilor, in loc sa imi demonstreze ca nu fac bine, imi intaresc pozitia.o faceti cu mana voastra.pardon, cu piciorul.
de ce nu sunt eu nationalista la meciurile de fotbal? pentru ca nu pot sa accept ca domnisorii respectivi au niste salarii astronomice doar pentru ca au fost dotati de mama natura cu una pereche picioare talentate si alte persoane, cu una bucata creier multi-functional, cu una bucata inspiratie geniala abia isi permit sa isi faca vacanta in grecia. cineva spunea ca nu stiu sa isi fructifice talentul. nu-i adevarat. de obicei, tara noastra nu le ofera posibilitatea asta. sau daca le-o ofera, reusesc sa se bucure de ea doar incepand cu varsta la care domnii fotbalisti deja au trei vile si patru mercedes-uri. pentru ca sunt prea orgolioasa sa accept ca fizicul bate intelectul. pentru ca ma enerveaza ca in romanica noastra talentele nu sunt rasplatite echitabil. pentru ca imi vine sa ma dau cu capul de pereti cand vad ca societatea isi creeaza idoli in randul celor cu muschi la picioare si extrem de rar in randul celor care chiar pot sa schimbe ceva. am si eu prejudecati in legatura cu asta, recunosc. probabil pentru ca am intalnit persoane pasionate de basket sau tenis care erau inteligente, insa fotbalistii nu mi-au atras atentia cu nimic, doar cu picioarele lor atent epilate.
fotbalistii nostri joaca prost si noi le tinem isonul. hai sa zicem , sunt si ei oameni si in asemenea conditii de stres e normal sa nu poti sa legi cateva pase (oare?). asta am inteles si nu asta ma deranjeaza. ce nu imi place mie e lipsa lor de ambitie, lipsa de curaj. oamenii aia nu au luptat ieri, desi aveau sanse mari sa reuseasca. nu au luptat ci s-au multumit cu prea putinul. tipic romanesc. daca i-as fi vazut ca isi dau sufletul pe teren, as fi fost prima lor fana, chiar daca ar fi pierdut. esecurile nu sunt ceva iesit din comun, shit happens. stiu si eu cum e sa pierzi, dar pierzi onorabil atunci cand ai facut tot posibilul sa nu fie asa. atunci cand chiar ti-ai dorit sa nu fie asa. lupti pentru tine si pentru cei care cred in tine. pentru sutele de mii de barbati care cu mic cu mare priveau meciul cu sufletul la gura. pentru oamenii aia care destepti, prosti, cocalari, roackeri, fericiti, bolnavi, in sesiune, credeau in ceva in care voi nu credeati. asta e trist si asta nu se poate ierta. mentalitatea aia de "lasa, bai, ca merge si asa". nu, nu merge si nu o sa mearga niciodata pentru ca norocul omului prost si las nu o sa fie intotdeauna infinit. s-a vazut asta ieri seara si se vede in viata de zi cu zi.

"hai romania" nu exista. nu poti sa incurajezi o echipa si o tara care nu stiu ce vor.