rar ma atasez de oamenii care ma inconjoara. nu m-am atasat de colegii de liceu sau de facultate ca de ele. poate si pentru ca ne-am vazut in fiecare dimineata, zi si seara, pentru ca am impartit multe, pentru ca ne-am vazut fetzele si in zilele bune si in zilele rele, pentru ca ne-am cunoscut asa cum suntem, fara badijonaje.
doua dintre colegele mele de camera pleaca in america. dupa cum spunea alta colega, iti trebuie mult curaj si am adaugat eu, si putina inconstienta. dar o sa se descurce.stiu si simt asta.
o sa imi fie dor de ele pentru ca nu o sa le mai vad aproape un an, avand in vedere ca atunci cand se intorc ele plec eu. o sa imi fie dor de ele pentru ca datorita lor mi-am dat seama ca viata in camin e foarte faina si ca merita sa-ti traiesti studentia asa. o sa imi fie dor de corina pentru ca e una din cele mai corecte si tonice persoane pe care le-am cunoscut. iar de lore, ce sa mai zic. mon enfant merveille.
mi-a placut intotdeauna la ele modestia aia a omului care are cu ce se mandri, dar nu scoate nimanui ochii cu asta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu