self assigned penance

"ti-a trebuit sa pleci si uite..."
cam asta a urlat toata ziua de azi partea rautacioasa din mine. a fost ca un tipat permanent, completand de minune ziua si asa foarte cacacioasa.

dupa patru ore de somn (cu indulgenta) am poposit la facultate dis-de-dimineata si am parasit-o la 6 seara cu creierul tandari, cu nervii la doi metri sub pamant si cu gatul inflamat. totul a inceput inainte de 8 cand tonomatul a refuzat sa imi dea cafeaua mult visata. iar dupa aceea, momentele de rahat s-au tinut lant, culminand cu examenul. dat la "botul calului", ca altfel nu am cum sa ma exprim. da, mi-a trebuit sa plec si acum cei care plecam suportam consecintele, de parca am avea vreo vina. dam sesiunea mai repede, in conditii jalnice, examenele sunt toate incalecate acum inainte de sarbatori, intre doua cursuri si in timpul unui seminar. dar nu vreau sa ma mai lamentez, la urma urmei important e sa plec, dezordinea de aici e prea mare chiar si pentru gustul meu. vreau doar sa nu mai mai doara gatul, sa recuperez orele de somn pierdute (slabe sanse) si sa incerc sa fiu dezinteresata, pentru ca se poarta asta la noi in universitate.

e foarte greu sa vezi cum un sistem in care ai crezut reuseste sa te dezamageasca atat de mult. dar probabil asa trebuia sa se intample, ca sa inteleg ca locul meu nu e acolo pentru mai mult de trei ani de zile. ca trebuie sa gasesc ceva care sa se muleze mai bine pe dorintele si planurile mele. principiul meu e ca atunci cand ceri mult si exista exigenta mare, trebuie inainte sa fi si dat si impartasit cu varf si indesat, pentru ca pretentiile sa aiba o justificare. se pare ca lucrurile nu stau chiar asa. totusi, se putea si mai rau avand in vedere ce am auzit de la studenti din alte orase, cu precadere din capitala. macar aici nu se practica spaga, cel putin la sectia noastra. pana la urma, peste tot invatamantul se afla in impas, iar rotitele nu mai functioneaza de demult cum ar trebui.

iar rotitele din capul meu au luat-o razna. sunt prea multe decizii de luat de toate felurile, incat nu mai pot gandi limpede. e ca un fel de avalansa: toate au venit peste mine in acelasi moment si ma simt dezorientata pt ca as vrea ca macar ceva sa mearga bine.