pentru ca desi am crezut ca am pus-o la examenele de vineri, s-a dovedit ca pana la urma m-am subestimat si pe mine si pe profa. si desi am crezut ca racesc din nou, ceea ce s-a si intamplat, se pare totusi ca imi trece. si desi am crezut ca o sa mor de tristete la un moment dat, mi-am dat seama ca nu pot, pentru ca cine ma cunoaste stie ca sunt mult prea vesela ca sa fiu vreodata trista mai mult de o jumatate de ora. si desi am crezut ca viata e formata din alegeri, pana la urma se intampla ca alegerile sa te aleaga. in plus, nimeni nu te zoreste sa iei o decizie, mai ales cand situatiile sunt dubase si implica complicatii.
la urma urmei am identificat momentele in care ma simt vulnerabila si paradoxal, nu au legatura neaparat cu situatiile de corazon. au legatura cu un examen ratat, cu o durere in gat, cu taskuri de rezolvat in prea putin timp, cand e de umblat urgent dupa ceva. in momentul ala imi simt slabiciunile si incerc sa imi regasesc puterea in altcineva, dar asta e o mare greseala, pentru ca atunci cand imi revine stima de sine actionez din nou egoist cum imi sta in obicei, si iar iese cineva sifonat din toata treaba asta. iar atunci imi amintesc de piesa lui chilian:
"puterea asta trebuie s-o ai tu, e pentru tine trebuie s-o dai, s-o dai tu"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu