maine.adica azi

am auzit la tv din intamplare "unintended" de la muse si mi-am amintit de fetele mele care ascultau asta non-stop. sunt acum undeva la new york in aeroport si diseara o sa vina la camin. abia astept ca mi-e tare dor de ele. ele sunt cele care au ascultat "my deepest inquisitions":D
haideti odata cu virginia slims-urile alea!je vous aime bien.

socuri

in timp ce ma indreptam spre autobuz am auzit o discutie intre doi copii in spatele meu. "Iti vine sa crezi ca suntem a 6-a?" "Nu, chiar nu-mi vine. Si profesorii, si cartile...chiar suntem a 6-a?"
Ajungem stupefiati in clas a 6-a si nu ne vine sa credem. Cativa ani mai tarziu ne trezim intr-un soc: avem 18 ani si e un soc al bucuriei. de acum incepe viata, te gandesti. iar intr-o dimineata iti dai seama ca ai 40 de ani, ca ti-ai implinit (sau nu) visurile de la 18. iar cand iti dai seama cu stupoare ca ai parul alb, riduri si picioarele nu te mai asculta, deja e prea tarziu, ti=ai dori sa fii pe a 6-a si te enerveaza ca atunci cand erai tanar abia asteptai sa treaca timpul. si uite ca timpul chiar a trecut. iti vine sa crezi?

singur sub dus

Dan Chisu crede in femei. dar cel mai mult crede in sine.si in cuceritorul in care vrea sa pozeze. desi povestile sale dau uneori in derizoriu, desi cartea pe alocuri e plictisitoare si fortata, sunt cateva scene savuroase.mie personal mi-au placut fragmentele cu Moni Cuta si Regu Popescu (alias Mihaela Radulescu, o recunosti dupa primele doua randuri de descriere). Oricum ceea ce e sigur e ca Dan Chisu gateste mai bine decat scrie. Iar postura sa de homme fatal e neconvingatoare in roman. Nu iese in evidenta decat slabiciunea personajului, un tip las, incapabil sa ia deciziile potrivite, vesnic fugar.

totul e bine cand se termina cu bine

m-am intors de la cluj multumita.s-a rezolvat problema cu caminul, fusese o neintelegere din cauza unei note care nu aparea in catalog.am primit loc in 14, insa am cedat locul unei tipe care avea ceva probleme de sanatate, fiindca le iubesc prea mult pe fetele mele cu care am stat si anul trecut in 6. asa ca 6 sa fie. totusi a trebuit sa fiu destul de insistenta si agresiva ca sa mi se rezolve situatia. cred ca intr-un final au inteles insa ca e dreptul meu si nu au cum sa ma priveze de el, mai ales ca era vina lor.

incompetenta crasa

astazi au aparut listele de cazari pe care eu figurez ca nu sunt integralista si drept urmare nu primesc camin. eu nu am avut nicio restanta pe toamna, d'apoi vreuna care sa imi fi ramas de pe toamna. sunt momente in care imi vine sa iti bagi piciorul in toata institutia lor mare si tare unde cine trebuie nu-si face datoria, iti vine sa iti bagi piciorul in munca ta de un an, in notele de 9 si 10, in media care o depasea pe cea a majoritatea colegilor care au primit camin. din cauza unor incompetenti trebuie acum sa fac un drum la cluj, sa umblu si sa ma milogesc pe acolo sa imi asculte problema. nu stiu ce o sa fac daca nu o sa se rezolve. o sa merg pana la decan si tot o sa obtin ceea ce merit de fapt. pentru ca nu e posibil sa isi bata joc de studenti in asemenea hal. dupa aceea se plang ca le pleaca valorile din tara. pe mine invatamantul romanesc nu m-a ajutat cu nimic, in ciuda olimpiadelor nationale la care am participat sau rezultatelor de la facultate. dimpotriva, mai patesc si chestii de astea. si fiindca stiu ca rautatea oamenilor e imensa, sunt convinsa ca daca aprox. jumatate din persoanele care ma cunosc s-ar uita pe lista aia ar ranji cu satisfactie. si in momente din astea, imi doresc sa vina odata februarie sa plec in franta.

eu n-o sa mor pe scena ca sa nu-mi ofensez regele

titlul e un fragment dintr-o poezie.din volumul de debut (Kimono) al Dianei f. fosta co-proprietara (alaturi de Marele Anubis,singurul muf dintre toti mufisii de care m-am indragostit) a cuibusorului de nebunii de pe strada mehedinti. eu sunt fan poezii si piese de teatru scrise de Diana asa ca puneti mana si cititi. cartea in format electronic, ca sa ma exprim corect si elevat se gaseste pe blogul ei (sakura, cautati in blogroll-ul meu). si fiindca ea e o mare amatoare (chiar profesionista) a tigarii de dupa, cred ca e ideal ca poeziile sa fie citite in acel moment al zilei sau al noptii.

il dolce far niente

m-am trezit tarziu, pe la 1.cu ochii inca umflati de vise ma indrept spre balcon. aerul e mai rece ca ieri si zambesc in sinea mea cand ma gandesc la cei ce cred ca vine sfarsitul lumii.de cand am devenit obsedati de rubrica meteo care pana nu demult era doar o emisiune simpatica de 3 minute prezentata de Abramburica?
privirea imi cade insa in curtea scolii mele generale.e 1, am mai zis asta. acum ies copiii de la scoala, cu ghiozdanele lor patrate, majoritatea colorate. niciunul nu poarta uniforma, acum 10 ani inca se purta, imi amintesc de sortuletul albastru pe care il aveam.atunci era moda uniforma peste blugi. nu ma puteam imagina cum eram acum 10 ani coborand din clasa, cu caietul de "invatam sa scriem frumos" in mana. uite ca imi amintesc cum se numea manualul ala, "puisorul de aur". o fi fost frumos pe atunci? vremea o fi fost mai calda, eu mai fericita? ma indoiesc. la mine fericirea a venit odata cu constientizarea ei, asa ca degeaba traiam intr-un cocon caldut daca habar nu aveam de viata mea. imi reiau locul pe canapea si ma gandesc ca mai am o saptamana de dolce far niente acasa, ca apoi urmeaza dolcele far niente de la cluj.

cainta

am reusit sa vad doar azi atonement in intregime. am ramas oarecum surprinsa pentru ca nu am vazut de demult un film atat de corect realizat, fluent si logic, suficient de interesant incat sa-ti mentina viu interesul, cu o poveste verosimila, dar suficient de dramatica sa te oblige sa te implici. Dar. In ciuda acestor puncte forte,ii lipseste ceva. Inceputul e foarte bun, farmecul se pierde usor pe parcurs, revenind oarecum la final. Atmosfera e putin fortata si impune un paravan intre privitor si actiune. Actritele insa sunt sarea si piperul.Brionny la 18 ani (nu stiu cum se numeste actrita) mi-a placut foarte mult, iar Keira Knightley e rapitoare. desi febletea mea e Natalie Portman, trebuie sa recunosc ca tipa asta e uimitor de expresiva si sexy. Asa ca per ansamblu merita sa vizionezi atonement. macar pt rochia verde-jad a Keirei si scena din biblioteca.

ps: ideea filmului insa m-a intrigat. oare poate cineva sa aiba macar curajul dupa ce a facut o greseala ireparabila sa o dreaga redand povestii un alt curs printr-o opera de arta? e o idee generoasa, aproape filantropica sa scrii o carte in care sa oferi persoanelor fata de care ai gresit viata pe care si-ar fi dorit-o? sau e pur si simplu o incercare nereusita de a acoperi o mizerie cu care nu te poti impaca?