pute treaba

nu inteleg ce si de ce actioneaza asa Rectoratul. de cand a inceput scoala, profesorii colaboratori de la mine de la facultate nu mai sunt platiti. din cauza asta am pierdut foarte multe cursuri iar acum situatia noastra scolara la materiile respective e incerta. problema este ca sectia noastra are profit de 135 % din taxe si profesorii nostri cel putin ar fi trebuit sa isi primeasca de demult salariile. insa fiindca catedrei LMA nu i-a fost permisa autonomia, tragem ponoasele celorlalte sectii de la Litere care nu aduc niciun profit. probleme insa se pare ca vin de la rectorat, care refuza cu incapatanare se pare sa analizeze situatia si sa gaseasca o solutie decenta.

si atunci cum sa nu imi doresc sa plec mai repede in franta?

prima curva-i politica

cand eram mica imi doream sa fiu politician.dupa ce am mai crescut, mi-am dat seama ca ar fi o idee proasta.fiindca sunt impotriva oricarui fel de prostitutie, fie ea si morala. chiar si din exterior e clara treaba, dar cand ajungi in interiorul unei organizatii ajungi sa vezi cat de tare pute pestele.multa risipa, mult zgomot pentru nimic si mai ales ambitia de a manipula.bani aruncati in stanga si in dreapta, totusi prost gestionati.pentru ca orice om lacom e si zgarcit, dar nu-si permite asta tot timpul.

totusi candidatul pe care l-a promovat "echipa" noastra parea un om de bine si avea un CV de invidiat.si fiindca viata de student e grea si taxiurile scumpe am facut-o si pe asta. pentru ca imi sta si bine cu fularul portocaliu si cu mana inghetata pe pliante. sa nu mai vorbesc de evangheliile impartite prin biserici.mi-am dat seama ca e nevoie de astfel de practici, pentru ca romanii inca nu au ajuns la stadiul de a alege responsabil si chiar si un candidat onest trebuie sa recurga la ele.scena politica te obliga la tot felul de tertipuri.si desi nu-s de aceeasi culoare politica si nu sunt de acord cu toate manevrele campaniei sale, eu l-as vota pe domnul respectiv. de ce? pentru ca e inteligent,iar asta mai rar.

incompetenta crasa

astazi au aparut listele de cazari pe care eu figurez ca nu sunt integralista si drept urmare nu primesc camin. eu nu am avut nicio restanta pe toamna, d'apoi vreuna care sa imi fi ramas de pe toamna. sunt momente in care imi vine sa iti bagi piciorul in toata institutia lor mare si tare unde cine trebuie nu-si face datoria, iti vine sa iti bagi piciorul in munca ta de un an, in notele de 9 si 10, in media care o depasea pe cea a majoritatea colegilor care au primit camin. din cauza unor incompetenti trebuie acum sa fac un drum la cluj, sa umblu si sa ma milogesc pe acolo sa imi asculte problema. nu stiu ce o sa fac daca nu o sa se rezolve. o sa merg pana la decan si tot o sa obtin ceea ce merit de fapt. pentru ca nu e posibil sa isi bata joc de studenti in asemenea hal. dupa aceea se plang ca le pleaca valorile din tara. pe mine invatamantul romanesc nu m-a ajutat cu nimic, in ciuda olimpiadelor nationale la care am participat sau rezultatelor de la facultate. dimpotriva, mai patesc si chestii de astea. si fiindca stiu ca rautatea oamenilor e imensa, sunt convinsa ca daca aprox. jumatate din persoanele care ma cunosc s-ar uita pe lista aia ar ranji cu satisfactie. si in momente din astea, imi doresc sa vina odata februarie sa plec in franta.

despre cluj, cu multa dragoste

Daca as putea sa povestesc despre atmosfera Parisului din "Sarbatoare de neuitat" ati intelege poate mai bine ceea ce simt eu pentru Cluj. Clujul e genul ala de oras care iti poate fi prietenul din copilarie, amantul pasional, amicul gay, sotul fidel, tatal sever si bunicul hatru in acelasi timp. Trebuie doar sa schimbi adresa si fiecare loc iti ofera o altfel de bucurie. Strazile sunt luminoase, cladirile cu bun gust, oamenii in genere calmi si placuti, ploile scurte si noptile albe. Despre dezavantaje ce pot sa zic, nu critic niciodata public ceva ce iubesc. asa ca ii accept clujului cu seninatate autobuzele arhipline si taximetristii obraznici sau mall-urile pline de pitipoance.tot ce e gri se estompeaza in orasul asta plin de viata.Asadar sa o luam pe rand:

prietenul de copilarie
daca in trecut imparteai cu prietenul din copilarie groapa de nisip, lopatica si galetusa, acum dupa ce ai crescut iti schimbi locatia intr-una din diversele cafenele, unde lopatica devine o scrumiera si galetusa o generoasa ceasca de cafe au lait. atunci cand ninge afara poti sa iti lipesti nasul de vreun geam aburit din Zorki sau Q Cafe ca si cum faceai cu ani in urma in casa bunicii. aroma de lapte cu miere e intotdeauna prezenta, iar covrigi calzi gasesti la colt, asa cum ii stii, crocanti.

amantul pasional
pentru ca pasiunea si rockul desi sunt din aceeasi familie nu se sfiesc sa faca incest, poti sa alegi sa petreci o seara de pomina in Fire. pensiunea 69 de pe Piezisa e gazda perfecta pentru noptile in care...nu ai ce face.

amicul gay
clujul e si raiul cumparaturilor: de la second-uri unde dai cand nu te astepti peste vreo bluza de care te indragostesti, pana la magazinele pretentioase din iulius mall. plus restaurante cu specific exotic, va recomand Shangai ( pui cu bambus).

sotul fidel

plimbari sub clar de luna,plimbare cu barca pe lac, vata de zahar in parcul central.suficiente rondouri cu flori de unde sa-i furi o petunie. mancare traditionala pentru reusita unei casnicii in care ea nu gateste la "maimuta plangatoare". iar daca vrei sa te muti la ea si sa-i cumperi ceva dragut in casa pentru a o consola ca ii invadezi spatiul mergi la bamboo. a nu se confunda cu cluburile cu acelasi nume. o poti duce si la film, ca sa mai va condimentati serile de duminica.

tatal sever
care te trimite la scoala si te asteapta cu coronita. ai de unde alege: plin de facultati si campusuri. o sa vezi ca studentia e pana la urma o binecuvantare.

bunicul hatru
care te duce la muzeu.daca te plictisesti la muzeul de istorie poti sa faci o plimbare prin parcul din spatele lui. eu am facut-o. dupa aceea urmeaza teatru, opera sau concert folk in Autograf, dupa gust.

Si asta e doar o bucatica din ceea ce poti descoperi in Cluj.E un oras care te adopta cu placere, te hraneste cu ceea ce iti alegi si nu te lasa sa te plictisesti, iar cand il parasesti stii bine ca o sa revii cat de repede.

hai romania?!

poza care ar fi trebuit sa insoteasca acest post nu exista, fiindca nu am avut aparatul la mine in momentul potrivit.acela cand am intrat in camin dupa meci, iar holul era gol si semi-intunecat.multe scaune goale si portarul trist, in picioare in fata televizorului.

am urmarit si acest meci al minunatei noastre echipe ca si pe cel anterior intr-un pub plin de roackeri care urlau la fiecare faza. oamenii sufereau. eu nu. fiindca eu intotdeauna tin cu adversarii la meciurile nationalei, din motive pur egoiste recunosc. insa jocul romanilor, in loc sa imi demonstreze ca nu fac bine, imi intaresc pozitia.o faceti cu mana voastra.pardon, cu piciorul.
de ce nu sunt eu nationalista la meciurile de fotbal? pentru ca nu pot sa accept ca domnisorii respectivi au niste salarii astronomice doar pentru ca au fost dotati de mama natura cu una pereche picioare talentate si alte persoane, cu una bucata creier multi-functional, cu una bucata inspiratie geniala abia isi permit sa isi faca vacanta in grecia. cineva spunea ca nu stiu sa isi fructifice talentul. nu-i adevarat. de obicei, tara noastra nu le ofera posibilitatea asta. sau daca le-o ofera, reusesc sa se bucure de ea doar incepand cu varsta la care domnii fotbalisti deja au trei vile si patru mercedes-uri. pentru ca sunt prea orgolioasa sa accept ca fizicul bate intelectul. pentru ca ma enerveaza ca in romanica noastra talentele nu sunt rasplatite echitabil. pentru ca imi vine sa ma dau cu capul de pereti cand vad ca societatea isi creeaza idoli in randul celor cu muschi la picioare si extrem de rar in randul celor care chiar pot sa schimbe ceva. am si eu prejudecati in legatura cu asta, recunosc. probabil pentru ca am intalnit persoane pasionate de basket sau tenis care erau inteligente, insa fotbalistii nu mi-au atras atentia cu nimic, doar cu picioarele lor atent epilate.
fotbalistii nostri joaca prost si noi le tinem isonul. hai sa zicem , sunt si ei oameni si in asemenea conditii de stres e normal sa nu poti sa legi cateva pase (oare?). asta am inteles si nu asta ma deranjeaza. ce nu imi place mie e lipsa lor de ambitie, lipsa de curaj. oamenii aia nu au luptat ieri, desi aveau sanse mari sa reuseasca. nu au luptat ci s-au multumit cu prea putinul. tipic romanesc. daca i-as fi vazut ca isi dau sufletul pe teren, as fi fost prima lor fana, chiar daca ar fi pierdut. esecurile nu sunt ceva iesit din comun, shit happens. stiu si eu cum e sa pierzi, dar pierzi onorabil atunci cand ai facut tot posibilul sa nu fie asa. atunci cand chiar ti-ai dorit sa nu fie asa. lupti pentru tine si pentru cei care cred in tine. pentru sutele de mii de barbati care cu mic cu mare priveau meciul cu sufletul la gura. pentru oamenii aia care destepti, prosti, cocalari, roackeri, fericiti, bolnavi, in sesiune, credeau in ceva in care voi nu credeati. asta e trist si asta nu se poate ierta. mentalitatea aia de "lasa, bai, ca merge si asa". nu, nu merge si nu o sa mearga niciodata pentru ca norocul omului prost si las nu o sa fie intotdeauna infinit. s-a vazut asta ieri seara si se vede in viata de zi cu zi.

"hai romania" nu exista. nu poti sa incurajezi o echipa si o tara care nu stiu ce vor.