cu bagajele facute

"welcome to the age of un-innocence,where nobody takes breakfast at tiffany's and has affairs to remember...instead we have breakfast at 7 am and have affairs which we try to forget as quickly as possible" (s&c)

citeam zilele trecute intr-o revista despre o femeie care dupa ce se vazuse doar o singura data cu un tip, si-a dat cu el intalnire in orasele celebre ale lumii. chiar a facut un credit ca sa poata sa ajunga in singapore. idila lor s-a terminat brusc cand ea nu a mai putut sa ajunga la cassablanca. ce se intampla cu noi? nu ne mai putem consuma dragostea intr-un decor banal, suntem chiar atat de imbibati de rutina incat facem tot posibilul sa traim ceva iesit din comun desi stim ca e ceva efemer? sau dimpotriva, uneori e ideal sa te poti desprinde de cotidian si sa te avanti in neprevazut, chiar si pentru scurt timp?

daca vrei cu tot dinadinsul sa ai o poveste speciala, cu weekenduri petrecute in locatii necunoscute sau in casele prietenilor de pe nu stiu unde poti sa alegi o relatie la distanta. distanta de un un judet, de cinci, la celalalt capat al hartii, distanta de o tara, doua, un continent, un continent si-un ocean.ai o gramada de posibilitati.dar atentie, acele "affairs to remember" spot sa se destrame la fel de bine si chiar mai usor decat relatiile normale, "la domiciliu". pentru ca deseori increderea se sfarama in mii de bucatele, comunicarea ajunge sub nivelul marii, atractia se topeste intre kilometrul 0 si kilometrul 1000, dragostea apare cu semnul intrebarii, iar viitorul e undeva prea departe ca sa-l poti zari macar. bineinteles insa, ramai cu imaginea asternuturilor albe din camerele de hotel, cu sunetul pasilor pe alei ascunse, pasi a doi straini mana in mana, cu plimbarile prin ploaie, cu sms-urile care puse cap la cap ar putea fi publicate intr-o carticica, cu excursiile, cu intrebarile fara raspuns, dorurile fara rost si sfarsitul povestii, mirat si brusc. pentru ca la urma urmei, nu poti trai prea mult cu bagajele facute. asa ca oamenii pragmatici ajung sa se desparta, cei visatori.... ei poate chiar ajung sa-si ia micul dejun la Tiffany's.

PS: nu ma refer la relatiile obligate sa fie la distante in vacante (dulce studentie) sau din cazul unor deplasari in interes de serviciu. e altceva cand esti tot timpul departe de cineva si altceva cand petreci cateva luni nedespartit de cineva si doar din cand in cand esti obligat sa pastrezi distanta. altfel se cimenteaza povestea.si credeti-ma ca stiu ce vorbesc.

gardul de sarma ghimpata

cand esti ranit, cand nu-ti convine ceva, cand vrei sa ramai singur, cand ai fost dezamagit, construieste in jurul tau un gard de sarma ghimpata. nimeni nu o sa poata trece de varfurile ascutite si ruginite de trecerea timpului. pentru ca acest gard de sarma ghimpata te fereste de deceptii. alege sa stai in spatele gardului de sarma ghimpata daca vrei sa nu te mai bucuri de nimic pe lumea asta.

gelozia, bat-o vina

sa te fereasca sa dai peste personaje hipergeloase. cam la fel si cu cele niciodata geloase. eu recunosc, sunt suficient de geloasa incat sa-mi pese si suficient de echilibrata incat sa am incredere. la urma urmei, trebuie sa avem incredere in alegerile pe care le facem. unii spun ca oamenii mai gresesc, eu spun insa ca nu gresesc cand iubesc. e ca si atunci cand la scoala iti place o materie: daca te pasioneaza cu adevarat o sa alegi sa o studiezi si la facultate, in orice circumstante. esti constient ca exista probabil domenii in care ai putea sa castigi mai multi bani, mai multa faima, domenii mai comode sau mai accesibile, mai de viitor sau cu traditie, dar preferi sa faci ce iti place cel mai mult.

am avut mai demult pe cineva care mi-a verificat fiecare numar din repertoriul telefonului. a fost prima si ultima data si am fost cam socata pe moment. nu m-ar fi dus mintea atat de departe, bolnavicios de departe. una e sa tragi cu ochiul cand celalalt primeste un sms si alta e sa ceri socoteala pentru fiecare numar de telefon. in definitiv, toti avem agendele pline de numere, asa ca e relativ ceea c gasesti acolo. posesivitatea merge mana in mana cu orgoliul dus la extrem, cred eu.
la polul opus, am intalnit si persoane care imi permiteau prea multe. in prezent cu andrei am atins o situatie de echilibru, ca sa zic asa.
daca ma gandesc bine, multe din geloziile mele nu au fost cauzate de persoane, ci de hobby-uri. stiu ca suna ciudat, dar unii se leaga atat de mult de o activitate incat nu se mai pot implica in altceva.

asa ca nici prea prea, nici foarte foarte. decat sa-ti bati capul cu tampenii, nu mai bine iti traiesti linistit bucuria alaturi de cel/cea care ti-o aduce?