do you play it as you planned it?

multa lume ma intreaba ce vreau sa fac in viitor.si cum ma pregatesc pentru ceea ce va fi. asa ca dragilor, hai sa va raspund:

deocamdata sunt tanara, nu depind de nimeni, pot sa dansez prin ploaie, sa culeg pietricele, sa numar nori, sa mananc capsuni, sa scuip samburi, sa fumez, sa plang, sa tip, sa rad, sa trag cu ochiul, sa merg cu ochii inchisi, sa visez cu ochii deschisi, sa injur, sa imi cer iertare, sa ajut, sa scot limba, sa mazgalesc, sa mangai, sa zgariu, sa oftez, sa gandesc.

am mai mult decat visuri, am obiective. am mai mult decat dorinte, am ambitii. am mai mult decat idei, am planuri.uneori ma opresc si urc in carusele care nu ma duc nicaieri, care ma invart pana ametesc. dar nu renunt niciodata, pentru ca imi place sa lupt pentru ceea ce imi propun, e probabil si singurul lucru la care ma pricep.

publicitatea dupa garfield

si nu garfield motanul:D

Bob Garfield e un critic si analist publicitar american, dar inainte de toate e un personaj foarte perspicace, sarcastic si bun observator al realitatii cotidiene. m-am indragostit la prima vedere de cartea sa cu/si despre reclame, geniale sau foarte proaste. m-a captivat mai mult decat un roman sau o fictiune. pur si simplu stilul in care scrie e cuceritor, iar domeniul publicitatii e foarte interesant de cunoscut si de inteles.

"Pe 2 iulie 1982 Larry Watters is pilota aparatul experimental Inspiration 1 la circa 5000 de m deasupra localitatii Long Beach(...)Modulul de comanda consta intr-un scaun de aluminiu de la o masina de tuns iarba(..)Treptat, a reusit sa coboare intr-un cartier din Long Beach, unde balonul s-a agatat intr-o linie de inalta tensiune , ceea ce a produs pane de curent de vreo 20 de minute in diferite parti ale orasului(..)<< A fost ceva ce trebuia sa fac>> a declarat el ziarului Los Angeles Times.
Nu, nu trebuia.Sa-ti pui viata in pericol riscand sa fii omorat de un scaun de masina de taiat iarba nu era ceva ce Walters trebuia sa faca neaparat. Insa Larry, la fel ca multe alte milioane de compatrioti americani, era prost.
Desigur ca prostia vine sub diverse forme: absenta judecatii, ca in cazul lui Larry, a intelectului, a cunostintelor, a intelegerii, a bunului simt. Sticlele de parfum nu poarta inscriptia nu aruncati pe foc
doar din exces de precautie. La fel si instructiunile adresate consumatorului aflate pe carucioarele pentru copii Atentie!Scoateti copilul inainte de pliere. Analele proceselor de raspundere civila pentru siguranta produselor reprezinta o sursa inepuizabila de marturii ale prostiei publicului utilizator."

"Apoi in cel de-al treilea spot, un alt viticultor de la Sutter Home lucra absorbit la calculator, in timp ce pe ecranul unui televizor din spatele lui apar ultimele stiri: Buna seara! Iata ultimele stiri. Luna a explodat. Mai multe despre aceasta poveste uluitoare mai tarziu, in jurnal. In domeniul medical acum, doi barbati au reusit sa-si schimbe intre ei capetele.Ei se simt bine si in acest moment se odihnesc. Si un localnic a fost atacat de veverite furioase. Va avertizam ca imaginile sunt socante"

prima curva-i politica

cand eram mica imi doream sa fiu politician.dupa ce am mai crescut, mi-am dat seama ca ar fi o idee proasta.fiindca sunt impotriva oricarui fel de prostitutie, fie ea si morala. chiar si din exterior e clara treaba, dar cand ajungi in interiorul unei organizatii ajungi sa vezi cat de tare pute pestele.multa risipa, mult zgomot pentru nimic si mai ales ambitia de a manipula.bani aruncati in stanga si in dreapta, totusi prost gestionati.pentru ca orice om lacom e si zgarcit, dar nu-si permite asta tot timpul.

totusi candidatul pe care l-a promovat "echipa" noastra parea un om de bine si avea un CV de invidiat.si fiindca viata de student e grea si taxiurile scumpe am facut-o si pe asta. pentru ca imi sta si bine cu fularul portocaliu si cu mana inghetata pe pliante. sa nu mai vorbesc de evangheliile impartite prin biserici.mi-am dat seama ca e nevoie de astfel de practici, pentru ca romanii inca nu au ajuns la stadiul de a alege responsabil si chiar si un candidat onest trebuie sa recurga la ele.scena politica te obliga la tot felul de tertipuri.si desi nu-s de aceeasi culoare politica si nu sunt de acord cu toate manevrele campaniei sale, eu l-as vota pe domnul respectiv. de ce? pentru ca e inteligent,iar asta mai rar.

5x2

cinq fois deux. asa se numeste filmul pe care tocmai l-am vazut.dar nu vreau sa vorbesc despre el, ci despre actrita din rolul principal. pe valeria bruni tedeschi am remarcat-o mai demult in le temps qui reste si in those who love me can take the train.. doua filme emotionante, superbe.abia de curand am aflat ca este sora carlei bruni si iubita lui louis garell,actorul meu preferat din generatia tanara si cel mai frumos barbat pe care l-am vazut vreodata (the dreamers, les amants reguliers). in timp ce el joaca cu multa nonsalanta si pasiune dusa pana la aroganta, prestatia ei e timida, la limita ipocriziei as zice, dar foarte eleganta si intr-un final cuceritoare. ce ma enerveaza e ca filmele in care joaca ei sunt mai greu de gasit, avand in vedere ca majoritatea sunt productii frantuzesti pe care slabe sanse sa le gasesti in retea.din fericire, exista centrul cultural francez de unde mai fac rost de ele. mai ales ca eu nu prea am rabdare sa ma uit la filme, dar nu o sa refuz niciodata un film de genul celor in care au jucat ei, fiindca merita tot timpul din lume.

le reve francais

in mai putin de doua luni, daca o sa fiu sanatoasa si nu ma calca vreo masina, o sa ajung la Perpignan.pt ca pt mine nu exista the american dream, ci le reve francais. sper sa nu regret ca am ales bursa asta.sper sa imi regasesc echilibrul acolo.pentru ca cele 5 luni nu imi ofera doar posibilitatea de a studia,de a ajunge intr-o tara unde am vrut intotdeauna sa locuiesc, ci si posibilitatea de a ma studia pe mine, de a regasi un drum.imi ofera distanta de tot ce e toxic aici, de tot ce ma lovesc.pentru ca uneori distantele rezolva probleme si lumineaza situatii.probabil abia acolo, departe, o sa ii inteleg mai bine pe ai mei, o sa mi se faca dor de prieteni, o sa se vindece juliturile de anul acesta. probabil acolo voi gasi raspunsuri la intrebarile care ma framanta, pentru ca acolo nu voi avea pe nimeni, doar pe mine.probabil ca e sansa de a face cunostinta cu mine in mediul cel mai propice.pentru ca fiecare avem nevoie de o perioada in care sa ne rupem de tot ceea ce ne era familiar, pentru a vedea cum e sa traiesti altfel.

lying ourselves

hai sa ne mintim.frumos sau urat. hai sa ne mintim ca nu ne mai pasa.ca ne place situatia. ca totul e minunat, ok, ca pasarelele canta si cerul e de un albastru mai senin decat seninul. hai sa trecem unul pe langa altul pe strada si sa facem conversatie de complezenta, doar ne pricepem.hai sa ne privim tamp si naiv si sa ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic niciodata. hai sa ne convingem ca asa a fost sa fie, ca o sa fie bine, ca o sa ne treaca repede, hai sa ne refugiem in ce putem. hai sa credem ca de fapt ne e foarte bine acum, ca o sa ne fie excelent in viitor, ca nu ne pare rau pentru nimic, ca asa trebuie sa stea lucrurile.

iar apoi lucrurile scapa de sub control.uneori prin certuri si cuvinte grele, alteori prin scene parca desprinse din happy-endurile filmelor de dragoste.

asa se intampla intotdeauna cand oamenii se mint pe ei insisi.cand isi spun "o sa treaca si asta".cand sufletul le trece drept creier si invers. intotdeauna am gandit cu inima.intotdeauna am pus vina pe chestia asta si am zis ca am facut greseli. dar acum ma gandesc daca intr-adevar e asa sau daca chiar am luat atunci deciziile potrivite, iar deciziile proaste le-am luat cand am reflectat.

ratiunea presupune sange rece, calm si amanare.abtinere.negare.dam vina pe ratiune cand ne e frica sa ne asumam o experienta.si zicem ca suntem rationali cand de fapt ne mintim, ne mintim cu inversunare ca timpul le rezolva pe toate.

iar apoi ne mintim inca o data, la sfarsit, ca nu exista regrete.si ne dam seama pe nesimtite ca exista, cand simti parfumul ei pe strada si te gandesti unde e, cand auzi o voce asemanatoare cu a lui si te intrebi cand o sa il mai vezi. cand auzi o piesa pe care ai dansat cu ea sau cand mananci ceva ce stiai ca lui ii place. cand ii auzi numele. cand ii vezi colegii/colegele de camera, cand treci pe langa facultatea unde invata. cand iti amintesti cum saruta, cum rade, cum face cand e nervos/nervoasa, cum doarme.

iar cand pui capul pe perna, dupa o zi grea, de parca nu ar fi de ajuns, mai trebuie si sa ne mintim.ne spunem "nu mai e nimic" ,"o sa apara altcineva". minciuni peste minciuni. poate ca niciunul nu vrea sa apara altcineva.iar nimic ce inseamna?si asteptam somnul.el vine intotdeauna mai repede cand avem constiinta incarcata cu atatea minciuni si cu pacatul de a nu fi suficient de inocenti ca sa credem in visuri.el vine intotdeauna mai repede cand jumatatea cealalta de pat e goala.

nu pot sa ma mai mint.nu pot sa ma mint atat de senin spunand ca sunt multumita imi risipesc o vis.ca pierd.ca pierdem. ca am pierdut.ca vom pierde in continuare pana cand tot mintindu-ne, la un moment dat, chiar o sa ne credem.nu vreau sa ajung asa.

demutizeaza-ma

lore imi povestea de un domn orb si mut si surd din cauza unei meningite.a reusit sa treaca peste, a invatat sa vorbeasca, scrie, picteaza, deseneaza.

si atunci m-am gandit la demutizare.cat de mult vorbim si fara sa spunem nimic.majoritatea celor care ma inconjoara vorbesc, vorbesc, dar nu imi exprima nimic. am incetat demult sa ii mai ascult.vocile lor nu ma mai emotioneaza si nu imi mai atrag atentia.

iar eu vorbesc, dar de fapt tac pentru ca ceea ce zic nu e ceea ce si simt. as vrea sa ma demutizezi, sa ma faci sa aud din nou.

tu, cel pe care nu te cunosc sau te-am cunoscut, dar nu stiu asta.pana acum am auzit doar ecouri, iar ecoul meu s-a pierdut pana la ele. am avut impresia ca aud, ca sunt ascultata.a fost doar o impresie se pare.

demutizeaza-ma si iti promit ca o sa iti spun ceea ce vrei sa auzi.

bambu boi

Saptamana trecuta, designerul Catalin Botezatu a facut o afirmatie care a jignit clujenii. Intr-o conferinta de presa sustinuta la Cluj, el a fost de parere ca "orasul se afla la limita bunului- simt in ceea ce priveste moda si felul in care se imbraca clujenii".
Mai mult, designerul a adaugat ca Bucurestiul se afla pe primul loc in tara la capitolul moda si oameni bine imbracati, in timp ce Clujul "e, undeva, chiar inainte de coada clasamentului, care este Moldova".
„Nu stiu cum de s-a ajuns la asa o neintelegere. Cand am spus ca oamenii din Cluj se imbraca la limita bunului simt, am facut-o pe un ton laudativ, deci in sensul bun al cuvantului.Pot spune ca cei din Cluj sunt printre putinii oameni bine imbracati din tara", a spus Botezatu.

patronul Bamboo nu pierde ocazia de a-si etala inteligenta si spiritul critic prin declaratii pline de patos. lipsite de logica si de adevar, bineinteles.
1. in cluj oamenii se imbraca mai cu bun gust decat domnul in cauza, oricum.
2. pot sa zic si eu despre dansul, la modul laudativ bineinteles!!!, ca este la limita bunul simt din toate punctele de vedere.

snow

niciodata nu am crezut ca o sa ma prinda atat de tare o carte despre cultura orientala. doar "Fructul interzis" de Nedjma mi-a mai placut. in rest, desi stiu ca sunt apreciati, nu prea citesc autori ce trateaza cultura musulmana. sau autori chinezi/japonezi (nu pot sa citesc mai mult decat doua-trei capitole)." Snow" insa mi-a placut de la prima pagina, are un farmec aparte.Pamuk te introduce repede in atmosfera si dupa aceea cu greu mai poti evada.Povestea e simpla si decurge foarte fluent, personajele dand sarea si piperul.
"how much can we ever know about the love and pain in another's heart?how much we can understand those who have suffered deeper anguish, greater deprivation and more crushing disappointments than we ourselves have known?"
"i am a typical atheist: i don't believe in nothing except love and happiness"
"like a snowflake, he would fall as he was meant to fall"
"for Ka, Heaven was the place where you kept alive the dreams of your memories"

despre mine (with love and hatred)

nu stiu ce-i in capul meu. fac tot timpul lucruri care ma surprind.ori in foarte bine, ori in foarte rau. cateodata imi vine sa ma sufoc in imbratisari, altadata sa ma dau cu capul de toti peretii. urasc faptul ca urasc sa pierd. in schimb sunt generoasa si cred in oameni. urasc faptul ca urasc singuratatea. in schimb sunt sociabila si lipicioasa. urasc faptul ca ma las condusa de primul impuls. in schimb intuitia ma ajuta foarte des si sunt spontana. urasc faptul ca ma atasez repede si profund. in schimb, sunt puternica si trec cu brio peste greutati. urasc faptul ca ma oftic repede si sunt morocanoasa. in schimb am simtul umorului si rad cu gura pana la urechi. urasc ca nu ma descurc la chestii practice. in schimb, fac orice proiect sau compunere cat ai zice peste. urasc ca nu stiu sa exprim ceea ce simt la momentul potrivit. in schimb sunt extrovertita.urasc ca nu le spun alor mei ca tin la ei. in schimb ii sun tot timpul. urasc ca apreciez ceva sau pe cineva la adevarata-i valoare doar dupa ce pierd persoana/lucrul respectiv. in schimb traiesc clipa. urasc faptul ca ma enervez repede. in schimb, nu tin ranchiuna niciodata. urasc faptul ca sunt uneori narcisista. in schimb tin mult la prietenii mei si as face multe pentru ei. urasc ca sunt sensibila. in schimb, stiu ca daca nu as fi, as ingrosa randurile miserumpistilor si ar fi trist. urasc ca am asteptari. in schimb, stiu ca daca nu as avea nu mi-as mai putea implini visurile. unele visuri s-au realizat, altele nu. as vrea sa fiu convinsa ca am facut tot ce sta in putinta sa lupt pentru ele.si lupt pentru ele, pentru ca asta stiu sa fac cel mai bine.

cand sufletul adoarme

corpul isi continua viata.continua sa faca aceleasi lucruri pe care le facea inainte.viata aparent nu se schimba, totul este la fel. gura rade, gura saruta, gura vorbeste. mainile aluneca pe tastatura, pe balustrada, pe corpul altcuiva.ochii privesc, se inchid, se deschid, se intuneca sau se lumineaza.dar sufletul doarme, a adormit pentru ca nu mai avea de ce sa stea treaz si asteptand desteptarea, s-a cufundat in vise. trupul isi continua existenta, nu-si refuza nimic. sufletul insa isi refuza totul, pentru ca nu se multumeste cu putin, nu vrea sa simta nimic din ce i s-ar parea prea fals, prea superficial, neadevarat sau nesincer. a fost o vreme cand trupul era anexa sufletului, cand sufletul faca totul si trupul il imita. acum insa e prea obosit si tot ce vrea e o noapte adanca. la polul nord, acolo alearga sufletul cand nu mai poate. acolo nu exista zi, iar aurora boreala e mult prea departe ca sa ii lumineze somnul.
iar cand te intrebi de ce ti s-a trezit totusi sufletul inainte pentru ca oricum acum a adormit din nou, imi aduc aminte de vorbele unui scriitor rus pe care le-am gasit pe un site italian:

"fu creato forse di rimanere vicino al tuo cuore, sia pure per un attimo?"

se strica lumea de cap

sincer. mai demult eram una dintre cele mai nebune persoane din anturajul meu.eu si anubis. cu fixuri, obsesii si nebuneli.acum suntem atat de normale fata de cei din jur incat ma sperie ideea.pentru ca nu simt ca m-am schimbat eu, ci simt ca restul o iau razna, dar la modul negativ. isterie, fobii, depresii, ipohondrie, tot tacamul. incep sa ma satur si sa imi doresc sa fiu in alta parte, tot cu ei/ele, dar ei/ele dinainte. mi-e frica.nu vreau sa ajung sa ma plimb singura pe strazi toata ziua, dar ma tem ca ma paste soarta asta pentru ca nu mai suport nebunia din jurul meu.as vrea sa o iau la fuga, dar unde?

searching in the wrong places

lit me a cigarette, give me your clean t-shirt, close your eyes and start to dream about a town, about a certain window in that town, covered by a purple curtain. start to dream about searching in the right places, about finding the right answer. this won't last long. right places become wrong places and out of the blue, you discover yourself so faraway from that certain window in that town, in that world. and i will be smoking and wearing your clean t-shirt and watch you twisting and turning from one point to yourself, to myself, to no one.

sugar, don't worry, there will always be a free bed in our room, but no free spots in our minds

porcupine tree

las versurile lor sa vorbeasca de la sine. merita ascultati.
The caterpillar gasped at me and said
"My god if that's what's going on inside your head
You can see so much more than I
I think it's time to turn into a butterfly

Tied - tied to a time
When we knew that the sun would shine
And you were all smiles
And we could just talk for a while...

Strange how you never become
The person you see when you're young

And I have tried and I have died
Trying to get through
But in the end I can't defend you.

I won't shiver in the cold
I won't let the shadows take their toll
I won't cover my head in the dark
And I won't forget you when we part


Wish I was old and a little sentimental

It's no fun to be told
That you can't blame your parents anymore.

let's leave forever.